imaginea utilizatorului Virgil

yin și yang

de toamnă

nici nu mai știu cum am ajuns aici
deși e poate toamnă doamnă
atîtea cuvinte spuse apoi renegate

nu mai este parfum în clepsidră
untdelemn nu mai e în pumnul de lut
nu mai este lapte în scocul din ceruri
pînă la marginea lumii nu mai e mult

parcă am fi doi îndrăgostiți
twenty one forever tîmpiți yeah forever tîmpiți
atîtea războaie mînjite pe hărți atîta furie
sublime-acuzații

s-au oprit răpuși elefanții
cu fețele lor risipite în nori
am uitat și rime și ritmuri și rații
e goală placenta părăsită de sori

îmi place să văd cum parchezi mașina aiurea
îmi place să mă scoți din sărite
îmi place să mor

ne-am strigat morții să iasă
să ne-arate o cale o poartă un semn
au tăcut telurice nații
în același atavic blestem

atîta timp irosit în armistiții de ceară
cînd noi sîntem aceiași
incendiul cuibărit în lemnul de om

Comentarii

Un aparent dialog liric cu totul apanajul toamnei, romantismului, de o altă factură decât aceea cu care ne-a obișnuit Virgil Titarenco. Incitantă această iconografie a unei toamne interioare, necunoscute, ce ne invadează până la citoplasma simțurilor. Două fațete, yin și yang, febră și somn, aparent opus ireductibil, remanent, un conglomerat plauzibil. "îmi place să văd cum parchezi mașina aiurea îmi place să mă scoți din sărite îmi place să mor" ...Și mie.

V-am obisnuit cu ceva?????????? E grav atunci, foarte grav. Asta inseamna ca trebuie sa va dezobisnuiesc. Merci de apreciere