imaginea utilizatorului cvasiliu

Sonetul 129

Blestem

Să-ți spumege în ghebul hâd puroiu’
Și scabia să-ți înflorească-n șale;
Să te îneci în vomă și în bale
Și după viermi să scormonești gunoiu’;

Să-i clefăi printre zoaie și fecale;
Să-ți colcăie prin ulcerații roiu’
De lighioane negre și cotoiu’
Să-ți iasă cu zâzania în cale.

Prin Iadul cu leproși să dai o tură:
Să-ți treacă prin osânza flască țepe;
Să vezi prin ochiul rânced cum începe

Să-ți moară mădularu-n crăpătură;
Să arzi de neputință printre iepe
Și-apoi să ți se pișe dracii-n gură.

29 noiembrie 2007

Comentarii

E scabros. E destul imund in viata reala. Poezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Blestemele isi au si ele sensul lor de revolta in poezie. Aici e doar ceva infect si nu face bine nimanui.

Nu sunt de acord cu tine, mladitza. cred că afișezi o opinie neașteptată legată de estetică și profunzimea ei, dai dovadă, eufemistic spus, de prejudecată în domeniul literar-artistic. Gândește-te că există o estetică a grotescului, a urâtului, și îți amintesc ca exemplu, de versurile lui Tudor Arghezi: "”Pe tine cadavru spoit cu unsoare, Te blestem să te-mpuți pe picioare Să-ți crească măduva bogată și largă Umflată-n sofale, mutată pe targă Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul, Oriunde cu zgârciuri ghicești medulare, Să simți că te arde puțin fiecare Un ochiu să se strângă și să se sugrume Clipind de-amănuntul, întors către lume. Celălalt să-ți rămâie holbat și deschis Si rece împietrit ca-ntr-un vis” (Blesteme) De altfel, la Arghezi m-am gândit, citind acest sonet-blestem, căruia i s-ar potrivi ca motto: "“Din bube, mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi .” În concluzie, risc să admir întreg apanajul invocat de autor, datorită imaginației debordante de care iată nu duce absolut deloc lipsă.

Influente (eventuale) ale Paingului Orb, trecute prin filtrul talentului tau. Cum ne-ai obisnuit, un text plin de forta.

E o opinie personala si nu am nicidecum pretentia ca parerile mele ar fi general valabile. Departe de tot textul lui Vasiliu de o estetica a uratului, cum ar fi cea prezenta la Arghezi sau la Bosch. Parerea mea strict personala. Ceilalti pot avea opinii cu totul diferite de ale mele, nu ma deranjeaza. Alte texte ale domnului Vasiliu mi-au placut in mod deosebit. Acesta, nu.

Poezia ar trebui sa innobileze sau sa induca stari, pulsiuni ale sufletului. Complet gresita aceasta viziune asupra poeziei. Cristi PS Pentru aceasta poezie "scarbos" si " infect" ma onoreaza :). Inseamna ca nu am cazut in derizoriu ...