imaginea utilizatorului a.a.a.

Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate

Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.

Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.

Eşti un prost onest cu aurolac în orbite,
înţelegi limba muştelor, pe-a femeilor, nu,
pui binoclul între tăceri prea des
şi eşti atât de barbar la cap încât nu înţelegi
un bine elementar care ţi s-a făcut
pe nepusă masă.

Unde mai pui că piciorul tău stâng
calcă aritmic morţii care n-au fost iubiţi.

Şi atunci,
m-am ridicat pe sufletele din spate
şi am urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.

Comentarii

e un poem bun,

e un poem bun, Adrian, așa cum ne-ai obișnuit deja, are tot ce-i trebuie și chiar ceva-n plus.
mă refer la titlu.
„m-am ridicat pe sufletele din spate” mi se pare o sintagmă nepotrivită în comparație cu firescul de până aici. una care, într-adevăr, „urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.
bun, admit (cu greu...) că asta ai și vrut, un urlet care să-ți spargă timpanele... dar totuși,
„sufletele din spatele meu” nu ți se pare mai logic?
altfel, rămân întrebându-mă
„sufletele din spare... al cui spate? sau de unde? din spatele blocului?”

zic și eu... pentru că nu pot realiza asta, dpdv spațial.

Textul a vrut să curgă spre o

Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.

Bucuros de trecerea ta.

aha,

aha, acum înțeleg de ce nu înțelegeam
fiindcă, pentru mine, câinii sunt aproare(?) umani. :)
am o sugestie. ți-o plăcea, nu ți-o plăcea, eu tot zic

„și atunci
sufletum meu s-a ridicat în două labe
şi a urlaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat
la întâmplare.”

să-ți spun și de ce insist. insist

să-ți spun și de ce insist. insist fiindcă imaginea asta mi-e foarte dragă. e o rudă de-a mea. o rudă mai tânără, îndepărtată, dar cu atât mai dragă.

uite
„uneori te visez
când mă trezesc tăcerea mă strânge
ca o frânghie udă întrată în carne
atunci întorc noapte pe dos și urlu
fericită în ea
ca într-o peșteră.”
(gravură rupestră cu femeie și măr)

Repet – în afară de urlet, idei diferite, surse diferite. Tocmai de aceea îmi permit să vin cu sugestia asta.

Eu am avertizat acest autor în

Eu am avertizat acest autor în repetate rânduri și degeaba văd în legătură cu tentația periculoasă de a folosi prea multe clișee care dăunează ideii de cele mai multe ori bune a poemului. De la 'atunci i-am condamnat pe toți la moarte' mergem prin filme vechi și răs-văzute cu cearceafuri boțite, frânghii ude intrate în carne, morții neiubiți... pe ici pe colo (mai străbate câte-o rază mai curată dintr-un carmen saeculare ce-l visai și eu odată ar fi zis Poetul) mai vedem ceva originalitate 'înțelegi limba muștelor pe-a femeilor nu' sau chiar această 'ridicare pe sufletele din spate' care mi se pare o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.
Margas

Margas,

Margas, tu într-adevăr ai citit poezia lui Adrian? dar din comentariul meu ai înțeles ceva?
în privința asta, cel puțin, sunt convinsă că nu!

„frânghiile ude intrate în carne”, ca de altfel toată strofa aceea, sunt din ultimul meu volum. dacă ai fi parcurs cu un pic-picătură de atenție și cu mai puțină înverșunare dialogul dintre mine și Adrian, ai fi băgat de seamă.

probabil n-ai considerat că e merită efortul.
intervenția ta parcă mi-aduce aminte de o zicală veche… cum era?
aaaa… „Dacă tăceai, filosof rămâneai!”

Margas,

Margas, bănuiesc că știi că mi-am rezervat dreptul ca să suspend contul unui membru atunci cînd observ că modul în care abordează ideea de comentare devine în fapt hărțuire. Și chiar am aplicat acest lucru de cîteva ori. Aceasta, așa cum am mai spus-o, a nu se interpreta ca un fel de oprimare a conflictelor de idei sau a polemicii. Expresii de genul „o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.” mi se par că prin vitrolul lor și lipsa de orice argument, mi se par că încep drumul spre hărțuire. Am vrut doar să fii conștientă de acest lucru. Înainte să mi se spună că „n-am știut”.

Adriana,

Adriana, sincer, sugestia ta e bună, dar aş vedea-o ceva de genul "şi atunci sufletul s-a ridicat pe labele din spate". Ce zici?

Margas, consider că toţi oamenii de bună credinţă literară sunt conştienţi de subţirimea culturii tale lirice, a gramaticii, a ignoranţei şi a răutăţii cronice. Eu, cu atât mai mult. Şi dacă nici măcar bunul simţ să citeşti înainte să comentezi nu-l mai ai, dacă nici măcar nu te mai sinchiseşti să atribui fiecărui comentator cuvitnele sale, atunci, iartă-mă, nici măcar bună de luat la mişto nu mai eşti. Punct.

da,

da, Adrian, e bine. ce spuneam eu nu era bătut în cuie, eu doar încercam să deschid și cealaltă ușă.:)
mă bucur să aflu că ți-am putut fi, cât de cât, de folos.

Adriana îmi cer scuze că nu am

Adriana îmi cer scuze că nu am priceput subtilitățile discuțiilor dintre tine și autor, mea culpa. Eu am citit poemul da capo al fine de trei ori, e regula mea de aur înainte să comentez... și am scris ceea ce am crezut că ar trebui spus aici. Iar ție Virgil îmi cer în mod special scuze dacă am creat vreo impresie de hărțuire. Oricum, îngăduie-mi să-ți spun că și dacă ar fi așa, atunci pe Hermeneia hărțuirea e mai ponegrită decât jignirea pe față (ceea ce mi se aduce mie), nu crezi? Și asta nu e prima oara... Așa că te-aș ruga, de dragul inteligenței care cred că ne caracterizează pe amândoi (deși autorul nu pariază pe a mea și nici eu pe a lui uneori) să nu mai faci asemenea afirmații neconforme cu Regulamentul Hermeneia care spune clar că atacul la persoană este strict interzis. Eu cred că am înghițit cele mai multe atacuri la persoană pe aici fără ca atacatorul să fie pedepsit. Atât de multe încât m-am obișnuit deja. Dacă vei avea cojones de a schimba ceva aici habar n-am, însă știu că și tu știi la fel ca și mine și ca și alții care citesc pe site-ul acesta care e adevărul. Eu una nu mai revin pe acest subiect.
Aici avem în opinia mea un text slab, la fel ca majoritatea textelor acestui autor care folosește prea multe clișee.
Margas.

Margas,

Margas, pentru că tot văd că, de vreo jumătate de an încoace, "ceri scuze" în stânga şi-n dreapta ca o bocitoare profesionistă, hai să-ţi mai predau o lecţie de subtilitate lingvistică: când ţi se greşeşte, se cuvine să ceri sczue. Când greşeşti, prezinţi scuze.

În rest, râd de mă prăpădesc.

poemul e bun,

poemul e bun, l-am citit imediat dupa ce l-ai postat, mi-a placut in intregime.
voiam sa las semn dar m-am gandit ca e mai bine sa-i las pe cei care se pricep mai bine si stiu cum s-o faca si eu sa ma multumesc sa citesc. pe urma am citit comentariile...
la prima lectura mi-a placut mai mult prima parte, dar finalul cu „ridicarea pe sufletele din spate” mi se pare foarte reusit, m-a dus cu gandul la reincarnare, la cele 7 posibile suflete pe care te poti ridica atunci cand cineva paraseste „ mereu inspre binele celuilalt” iar analogia cu cana sparta pentru a o feri de chinul setei, mi s-a parut de efect absolut.
ce nu inteleg, de fapt incep treptat sa ma lamuresc, este comentariul Margai care incepe prin „ eu am avertizat acest autor in repetate randuri si degeaba vad...” adica cum „avertizat”? eu cred ca putem doar sa ne exprimam o parere nu sa avertizam... trebuie oare ca cineva sa tina cont de aceste „avertizari”? de fapt acest comentariul al ei nu are in el nimic concret si nu se bazeaza decat pe supozitii ce vin dintr-o amaraciune ce nu are parca nimic comun cu poemul de fata.
daca la ultimul comentariul al Margai pe un text de-a lui Adrian, am ramas consternata de replica dura a lui Adrian, acum incep sa inteleg ca uneori ne indepartam mult de la subiect si nu pastram polemica in jurul principiului.
si e mare pacat!

Cum adică nu e bine 'îmi cer

Cum adică nu e bine 'îmi cer scuze'?? Ce zici matale e poate 'îmi prezint scuzeLE', la fel cum 'îmi prezint acredităriLE'...sau altceva. Dar matale aberezi în voie pe acest site, iar eu trebuie să încasez invectivele matale pentru că așa-i în tenis, right?
Margas

" Eu cred că am înghițit cele mai

" Eu cred că am înghițit cele mai multe atacuri la persoană pe aici fără ca atacatorul să fie pedepsit. Atât de multe încât m-am obișnuit deja." - Sa fim seriosi, Margas. In probabil 80-90% din situatii tu ai hartuit oamenii si ai provocat reactii prin aprecieri vitriolice la adresa persoanelor si nu a textelor. Probabil ca toata lumea vede si stie lucrul acesta. Numai tu ai dificultati sa il recunosti. Exista oameni (chiar azi am primit un email) care nu mai vor sa posteze pe Hermeneia din cauza atacurilor tale. In mod normal ar fi trebuit sa fii sanctionata de nenumarate ori pentru atacuri la persoana. Nu mai stiu de cite ori am intervenit in Consiliul Hermeneia ca sa ti se mai ierte cite ceva. Ti-am mai spus, poti emite ce pareri vrei tu (si bine ar fi sa le si argumentezi) despre texte. Dar abtine-te cu privire la persoane. As vrea atunci sa imi arati ca cineva te ataca. Pina atunci insa iti garantez ca imi este foarte greu sa gasesc pe cineva care sa imi spuna ca tu esti o victima aici. Dimpotriva.

mi-a plăcut,

mi-a plăcut, iar versurile acestea în special:

Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.

Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.

ai transmis. am empatizat. frumos!

Virgil,

Virgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
Cu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas

Vezi Marga,

Vezi Marga, citește ce tocmai ai scris mai sus. Eu te consider o femeie inteligentă. Așa că voi porni de la premisa aceasta. Este imposibil să spui că nu hărțuiești sau nu ataci o persoană atunci cînd o numești „autor veleitarist” sau cînd îl caracterizezi en gross cu „părerea mea despre acest autor”. Nu îmi vine să cred că nu pricepi că abordări de felul acesta sînt ofensatoare atît prin personalizare cît și prin generalizare. Mai ales cînd vin din senin. Au existat cazuri cînd am făcut și eu afirmații dure și poate ofensatoare despre alte persoane și poate ari fi fost înțelept să nu le fac. Dar niciodată nu am sărit la oameni și nu le-am făcut portretul fără să mi-o „ceară” prin manifestări grobiene, aberante, ridicole, etc. Iar în ce privește calitățile literare ale cuiva (oricît ar fi ele) încerc să păstrez o opinie precaută. Viața și viitorul îmi poate face surprize. Și risc să fiu nevoit cîndva să îmi înghit cuvintele .

Ceea ce nu înţeleg eu,

Ceea ce nu înţeleg eu, e de ce, margas, te chinui să convingi pe cineva că între noi ar fi o pb... literară. Între noi a fost, probabil, o pb literară, la început, dar nici de asta nu sunt sigur. Acum e devenit personală, însă doar pentru tine. Cert e că, la tine, nu mai e vorba de aversiune ori răutate, ci de ură. Ai înmagazinat-o în timp şi ţi-o manifeşti acum, prin încercări, vezi doamne, de-a te convinge chiar pe tine că eu aş scrie prost. Aproape toate offtopicurile astea jenante le-ai provocat tu, prin intervenţii obiective spui tu, în fapt, intervenţii de trotuar fardate puţintel intelectual. Când am început eu vreo discuţie între noi ultima dată? Sau de câte ori? Crezi că dacă ai reuşit să înveţi trei cuvinte critice de-ale oamenilor mari şi fluturi de zor vocabula "clişeic" te ia cineva în serios? Păi tu ai probleme cu scrisul de ordin primar, margas, anaflabeto, şi ai pretenţii literare? Dai verdicte? Faci exegeze? Abia ăsta e veleitarism!

Treci odată peste!

Adrian,

Adrian, "analfabeto" este atac la persoana. To rog sa te consideri avertizat. Daca tu ca editor aici nu te poti controla, cum o poti pretinde de la altii?

Atac,

Atac, zici? Ok, virgil, dă-mi voie să spun ceva: pe scurt, trăim nişte vremuri în care logica este călcată în picioare de nişte drepturi care prevalează o morală închipuită, o morală teoretică, o morală impusă politic. Apoi, nu-i de ajuns că aceste drepturi sunt strâmbe, mai vin şi interpretările subiectivo-cretine ale oamenilor asupra acestora, iar tot ceea ce rezultă e pireu cu gogoşi. De exemplu, dacă un om este ţigan, iar eu îi spun "ţigane", el strigă sus şi tare că l-am discriminat! Nici mai mult, nici mai puţin! Dacă un om este agramat, şi-i spun "agramatule", ori, la figurativ "analfabetule", fac atac la persoană.
Constatarea evidenţei şi numirea acesteia nu e discriminare ori atac la persoană!

Mai avem puţin, şi vom ceda scaunul în autobuz persoanelor de etnie/religie etc minoritară, doar pentru a nu le discrimina! În facultăţile din România, românii stau pe locuri cu taxă, pentru că avem locuri speciale pentru moldoveni, ţigani etc, indiferent de media acestora, comparată cu media românilor. Pe site-uri literare, referitor la o activitate pe care o faci publică, referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!

Ceea ce este trist Adrian,

Ceea ce este trist Adrian, este că într-o zi chiar vei regreta că ai exprimat și scris aceste cuvinte în public. Pentru că ce este scris în public pătează sau onorează în primul rînd pe cel ce o face. Rasismul, naționalismul, discriminarea (etc) sînt un rău chiar dacă sînt pozitive sau negative. Istoria și viața au dovedit (și America este o dovadă în plus - și este o coincidență interesantă faptul că scriu asta chiar astăzi cînd americanii sărbătoresc Martin Luther King Jr. Day) că nu poți face o rană în sufletul unui om, în inima unui grup de oameni sau a unei rase, și apoi să o repari făcînd alta în altă parte, în inima altui grup. Cu alte cuvinte un rău nu poate fi soluția unui alt rău și nici o nedreptate nu poate rezolva altă nedreptate. Românii spun că nu poți astupa o groapă facînd alta. Răul și păcatul se nasc în inima omului, a fiecărui om, și nu se pot rezolva decît acolo.
În orice caz, nu cred că este necesar sau benefic să aduci frustrările tale din lumea în care trăiești, aici. Nu folosește nimănui. Nu faci decît să amesteci lucrurile într-un fel de magiun absolut ilogic. Ilogic ca de altfel orice generalizare. Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? Iar dacă vei spune că morala este o chestiune relativă, atunci ce te mai protejează pe tine? Culoare pielii sau originea socială? Cu ce ne deosebim atunci de animale? Sau este morala numai un drept (sic!) al românilor, al albilor, al celor cu facultate, al celor educați, etc? Dar, marea ta confuzie este că a spune cuiva „țigane” nu este echivalent cu a-i spune „analfabetule”. Este posibil ca pentru unii denominațiunea „țigan” să conțină elemente degradante dar asta este o chestiune discutabilă. Pentru mine este o etnie. Și personal văd la fel de multă rușine în cuvîntul „țigan” cît văd și în cuvîntul „român”. Mai mult decît asta nu se poate vorbi decît despre întortocheli speculative de care se ocupă politicienii. Dar nu la fel stau lucrurile cu „analfabeto”. Și asta ți-o poate spune și un școlar din clasa întîi.
Personal, nu mă pot exprima în mod general cu privire la întrebarea „referitor la nişte valenţe care ţin de autor, nu de persoană, nu putem spune "eşti un scriitor prost/ un analfabet", pentru că facem atac la persoană. Dacă ţi se pare că totul e in regulă aici, ura şi la gară!”. Cred că ține de context și de moralitatea fiecăruia. Iar eu, așa cum am mai spus, nu fac educație/poliție morală pe Hermeneia. Dar, în același timp, exprimările sînt cu siguranță personale și ofensatoare. Așa cum am spus, asta ți-o poate spune și un școlar de șapte ani. Adică sînt atacuri la persoană. Ele pot fi sau nu justificate. În mintea unora sau altora. Dar tot atacuri rămîn. Și, ca să clarific, „ești un scriitor prost” este o apreciere (demonstrabilă sau nu) care „paralizează” prin generalizare. „Analfabetule/analfabeto” este însă un atac clar la persoană în limba română. Indiferent chiar de cîte clase are respectiva persoană.
Am mai spus și altă dată, atît tu cît și Marga, aveți acest prost obicei atunci cînd vă adresați unul altuia, de a nu vă putea referi la texte ci imediat alunecați în aprecieri personale care de cele mai multe ori devin ofensatoare. (De parcă ar exista ceva lugubru undeva în trecutul relației dintre voi). Dacă v-ați rezuma numai la texte ar fi de preferat și s-ar economisi multă cerneală virtuală.

Virgil,

Virgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.

Şi încă o chestie: Spui tu: "Tu

Şi încă o chestie:

Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.

cu riscul de a lua o suspendare,

cu riscul de a lua o suspendare, fac o recapitulare offtopic:

pe ici pe colo (mai străbate câte-o rază mai curată dintr-un carmen saeculare ce-l visai și eu odată ar fi zis Poetul) mai vedem ceva originalitate 'înțelegi limba muștelor pe-a femeilor nu' sau chiar această 'ridicare pe sufletele din spate' care mi se pare o idee bună, din păcate sufocată de un poem slab, încropit din murăturile găsite împrăștiate prin cămara literară a acestui autor.
Margas

pentru asta și eu aș fi făcut-o cu mai puține litere la activ! Este denigrarea atât a scrisului cât și a persoanei.

am avut polemici cu Adrian dar respectul reciproc a rămas. aici de ce nu poate fi așa? răspunsul e mai sus!

Virgil,

Virgil, mulțumesc... până la urmă ai găsit mangafaua. Această ură atât de românească... din păcate. Când și cum vom scăpa de asta? God only knows... iar ce zici despre mine accept, am limba prea ascuțită, voi renunța la acest stil de comentarii, promit.
Iar pe acest autor foarte subțire împreună cu acoliții săi literari îi voi ignora de acum încolo ca să nu mai fie discuții.
Dacă ei consideră că sunt mai presus de părerea mea, asta e. Să le fie primit!
Margas