imaginea utilizatorului nicodem

Rugă de fiecare zi

Doamne,

În hățișul marilor dileme
Mi-ai deschis un ochi pentru Lumină
Să pătrund dincol’ de teoreme
Să mă urc spre absolut din tină.

Unii spun că funia vieții
Împletit-ar fi din “nu se știe”!
Cărturarii, vracii, înțelepții,
Vor să-mi vândă noaptea ca făclie!

Doctorii de multă cunoștință
Mă tratează de un cancer nou:
Mi-au găsit că încă am credință,
Că nădejdea mea e-un straniu ou!

Să-mi adoarmă dorul meu de cer,
Îmi prescriu cârpite biberoane,
Îmi induc injecții fără ser,
Ma tratează ca pe-un virus, Doamne!

Valuri după valuri de migrene
Boala mea de Tine le produce.
Mă privesc scholastic printre gene
Frații mei, când le vorbesc de cruce!

Dă-mi Tu, Tată, duh de vorbe rare
Și putere-atât cât a ierta
În genunchi să stau și în picioare
Să învăț “a fi” în școala Ta.

Dascălii și scribii rațiunii,
Fă din ei ai primenirii fii.
Asta-mi e azima rugăciunii
Doamne-al meu de fiecare zi.

Comentarii

mai mult revoltă, decât rugăciune, de remarcat unele metafore, precum "Să-mi adoarmă dorul meu de cer,/Îmi prescriu cârpite biberoane" câteva observații: - "Că nădejdea mea e-un straniu ou!"- forțaj aproape anecdotic, de evitat, oricât de îndepărtată ar fi stamba prozodică - "induc injecții" - alură de truism chircit - "vieții/înțelepții", "biberoane/Doamne" - rime imperfecte, improprii unei rugi - multe virgule, unele fără loc, de exemplu în "Boala mea de Tine, le produce"...

agreez cu fiecare observatie, Dedal. eu o consider totusi o ruga, mai mult decat o revolta. nu mai pot schimba nimic la ea, in afara de virgulele de care sunt vinovat, deoarece ruga asta a ajuns deja sus si s-a disipat in ramificatii si raspunsuri. biberoane/Doamne nu e chiar atat de improprie rima, avand in vedere ca foarte putine cuvinte in contextul abordat ar fi rimat cu Doamne. la inducerea injectiei am sa ma mai gandesc. o simplificare a versurilor ar fi posibila, insa ar schimba ideea de la care am pornit si la care am vrut sa ajung. cam atat, cu aprecierea care se cuvine.

Dinule, din pacate, comentariul adaugat de catre Dedal este unul pur liric. mesajul tainic al rugaciunii, pentru el, este unul de forma. lirica ta i se pare fada in conditiile literaturii contemporane, deoarece nu traieste si nu scrie hranindu/se din filonul credintei. apreciez zbaterea ta zilnica si modul in care expui trairile tale. Remarc d.p.d.v. literar versurile pe care si Dedal le/a pus in evidenta dar, dincolo de reusita lirica, remarc profunda traire si simtire a crediciosului din tine. Poemul acesta este o lupta pierduta frumos pe frontul poeziei, in opinia mea. cu urari de bine!

Mircea, esti tu? comentariul tau elucideaza intr-un fel tain-ul din care vin, lumea careia ii apartin si pe care incerc s-o descriu. pentru multi lirica biblica, crestin bisericeasca e un dinozaur care n-a fost extins inca, spre stupefactia carturarilor de azi! ei bine, am o veste rea pentru literatura new age de astazi: nici portile locuintei mortilor nu vor birui biserica, mesajul si lirica ei. te mai astept. zic aici ca ne-am intalnit: "cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune". iti eram dator cu o apologie...