imaginea utilizatorului Ela

roca din care mă nasc

1

2

Experiment literar: 

Comentarii

din pacate mi se pare greu lizibila. chiar mai greu decit unele ale mele. adica am impresia ca trece in zona in care un cititor inceteaza sa mai vrea sa depuna efortul. parerea mea

Inscripțiile pe piatră, cu cât mai vechi sunt cu atât mai greu lizibile, încât te înverșunezi împotriva timpului ce le șterge, și ne șterge. Împreună la bine și la greu, dar mai ales la greu, după dispariția, deocamdată rămasă fără explicație, a unui mare și sensibil autor de aici, Dana Ștefan, "experimentul" Hermeneii șchipătând de un picior, merge mai departe. Daniela Luca, al doilea picior, simte greutatea acestei secțiuni. Vorbeam mai demult, mi se pare că tot la un text al Elei, că se naște aici o nouă artă. A împletirii imaginii cu cuvântul. Deocamdată la nivel de experiment, cum bine zice Hermeneia noastră, probabil că în timp va căpăta un nume. Așa cum sculpturii îi zice sculptură și picturii așijderi, așa cum poeziei îi spune "poesie", aș cum artei fotografice îi spune artă. Nu știu cît suntem de obișnuiți să asociem cuvântul vizualului și viceversa. Când citești poezie, gândul își are reprezentările lui, imaginația ajunge la orice poartă; când privești, cuvintele minții tale îți vorbesc doar ție. Aici, la mijlocul interstiției acestei împletiri, (cu rădăcini totuși ceva mai adânci, dar deocamdată nu insistăm) se petrece ceva. Vizionarul (Poetul) împletit cu vizualistul (sculptorul, pictorul, fotograful) ne propune o reprezentare mai completă, căci ți se oferă ție, ca admirator, atât ca imagine, cât și ca text. Ce-ți mai râmăne, atunci, de făcut? Ce altceva, decât să mergi MAI departe! Pe cântul pietrei albastre a Elei, asemeni în fața unei pietre dace, te războiești cu timpul care a șters insemnele unui alt ... timp. Da. Pietrarul însuși, "desfigurat de timp" devine nălucă. Dar piatra vorbește ca rod al fostelor sale mâini. Fără el, fără pietrar, totuși, nu poți "traversa", "nici munte", "nici întuneric". Dar piatra lui, "cu urmele mele în ea" - Ela închide prin aceasta cercul de timp -, vorbește despre "aurora" lumii aceleia, "pierdute". La fel de bine este o provocare și comentarea unui astfel de experiment, întrucât trebuie să ai mai multe în vedere decât la un simplu text, ori o fotografie. Să găsești liantul. Acest liant există la Ela. Dacă v-ați apropiat vreodată de o stâncă (dar de o stâncă albastră?) atât de aproape cum vedem aici, dacă ați pipăit-o, dacă ați adulmecat-o, poate ați și gustat din ea, căci nu reziști ispitei, atunci știți. Dacă nu, rămâne doar vizionarismul Elei, și tot este de-ajuns.

Ela, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.

imi pare rau, acum abia am revenit, voi face scrisul mai vizibil, intentia a fost sa fie usor in ape, dar acum vad ca, da, este greu de citit, chiar si pe monitorul meu. dimineata mi s-a parut ca e destul de bine. promit modificare si repostare cu text lizibil, si rapsunsuri pe larg la comentarii, tuturor.

Virgil, sper că acum să fie mai bine vizibil, nu doresc să accentuez mai mult, pentru a păstra și jocul apelor de pe stâncă, este esențial. Mulțam. Călin, tu ai întrezărit și liantul dintre cuvânt-imagine-sens-ape-nuanțe, dar mai ales ai văzut că albastrul de stâncă din care mă nasc este posibil numai sub tăișul unui pietrar, cel care dă formă informului, cel care face să izvorască apă de viață, chiar și într-o lume pierdută. Mulțumesc fiindcă ai văzut, și al propriu, și la figurat. Bianca, sper ca acum ceea ce era greu vizibil să îți fie mai aproape de vedere, iar ceea ce ai întrevăzut să îți paotă fi plăcut. Mulțumesc.

Ela, nu vreau sa fiu rau, dar exista posibilitati in grafica digitala (filtre, layers, etc) in Photoshop, Painter, etc, care pot genera efecte pe care probabil le urmaresti tu dar pe care insa deocamdata nu le folosesti

Virgil, voi încerca pe viitor. Până atunci sper să poți aprecia minimorum acest experiment vizual. Mulțumesc pentru îndrumări.

Ela, nu știu ce să spun... nu se văd deloc, dar deloc, decât de ghicesc începuturile cuvintelor în primele trei versuri, "fără" în versul 5... Până să încerci ce-ți sugera Virgil, poți încerca să "culegi culorile mai închise chiar din poză și să le folosești la culoarea fontului. Eu am încercat cu un fel de gri-verde luat din poză, și pare a se vedea mai bine. Sau pune versurile și sub poză, încă o dată. E păcat, ideea e chiar frumoasă, și completează bine poza.

Bianca, prefer varianta aceasta, cu versurile atașate. Fiindcă e necesar ca acel galben luminos al fontului să rămână. Am încercat și alte variante de fonturi, și bolduite (dar se vede inestetic). la mine se disting bine versurile pe imagine, de ai fi aici, au vedea. Însă trebuie să vadă mai ales cititorii. Mă bucură că îți place ideea. Voi mai lucra cu vizuale o vreme - exercițiu solitar - până când îmi va reuși conf. exigențelor. Aici, în format jpeg, deschisă pe desktop, se vede ok, postată deja se percepe altfel, voi ajusta cumva, în timp.

ela, incearca sa pui textul pe emboss sau shadow (blending options din leyer style)

acum vad ce vrei tu aici: pune textul pe emboss si, de la emboss, alege satin

...iar inainte, pune caracterele bold si mai trage putin de ele lateral (arialul, ca si courierul, nu sunt ofertante si trebuie sa le mai "umfli")

Ioana, mulțam mult, am urmat îndrumările tale, am dat leyer+satin; am tras text dar mai alteral nu se vede prea bine, am bolduit textul, am incercat multe nuante de galben-auriu-lumina, dar se vad foarte sters. Acesta e rezultatul, cel din varianta 2. cred ca tot 1 merge mai bine. am eliminat acel "de" (din "fără de care"). Voi mai lucra mâine, nu sunt mulțumită. Voi reuși cumva. E diferență între cum îmi apare pe desktop și cum apare aici.

nu reusesc sa te prind on. lasa-mi semn daca mai stai ceva timp...

Ioana, te rog sa te abtii de la chat si sa comunicati ce aveti de comunicat in alta parte

faptul ca incerc sa o ajut pe ela la colaj este un proces constructiv. daca eram vecine de ym nu intram sa ii las mesajul aici. altfel, nu vad cum... chiar nu am pofta, la ora asta, de procese de intentie si justificari, mai ales ca fac parte din categoria haoticilor care respecta macar regulile daca nu si legile... :(

Sper ca ultima variantă postată să poată fi vizibilă. Acum la mine se vede bine, ușor în ceață "dăltuit". Mulțumesc pentru înțelegere și ajutor, tuturor.

Draga Ela, "stanca noptii / are urmele mele in ea" - pana aici e bioglifa. Dar daca urmele sunt "daltuite de un pietrar" atunci stanca ta devine petroglifa. In fine, daca are norocul singular de a fi cizelata de un artist, atunci define anaglifa. Pe unde te afli in aceasta clasificare? PS Sper ca nu sunt cristale de piatra vanata ce vad pe stanca din imagine.

Ela, eu rămân la părerea mea. Era muuult mai bine înainte. (Eu am putut citi atunci, cuvântul "aurora" doar se vedea mai greu, dar după două secunde de concentrare îți dădeai seama - poți să spui că era și un fel de provocare de a "ghici" cuvântul potrivit) Acum scrisul e prea mare, prea strident, e ca la telejurnal. Linia aceea de subțirime și diafan, de sensibil și plutire între ape, care te caracterizează și care până acum te exprima cu mare efect și farmec ("Alb de femeie", "Secunda luminii" - mai ales, "Mosaique") s-a pierdut. Galbenul își pierde tot sensul și el, iar... acum e ca la aprozar. Da' e bine că "vede toți". E dilema celui care mai are un pas și "devine" "artist": mergi după vocea mulțimii care vrea să vadă, să pipăie, clar și pe-nțeles, ori faci așa cum spun vocile acelea interioare. Permiteți-mi și o glumă: Îl știți pe Andrieș? "Astăzi iar, la telejurnal, astăzi iar, la telejurnal, astăzi iar..."

Oriana, multam, sunt in toate cele trei, parcurse treptat, de la biogglifa, pina la anaglifa, pastrindu-ma in ultima un timp, spre a desavirsi. Da, e asa cum ai perceput, albastrul acela nu e "trucaj", sunt cristale. Calin, eu stiu de ce am ales asa prima varianta, de ce era scrisul abia vizibil, ca un fir de lumina ce se nastea parca din piatra, de ce era necesara capacitatea perceptiva, spre a da sens ideii, imaginii, spre a merge spre subtil, nu pe strident. Am adaugat acum 2 versiuni. A doua este pe idee "stincii", relief, lumina care deja devine una cu piatra. Aici am fost ajutata. Si multumesc pentru ajutor. Prima, care nu este colajul initial, ci o versiune mai bine vizibila, merge pe ideea mea de inceput. Multumesc pentru apreciere, eu pot fi in continuare pe drumul meu si pot lasa lumea sa mearga cu mine, atit cit e necesar.