imaginea utilizatorului yester

puzzle

au putere asupra mea șoaptele
tot mai mult tot mai evaziv
mă lasă să cobor
pe o scară de lemn putred
până acolo unde se întâlnesc îngerii

***

chiar dacă nu ești tu cea care
îmi susține viața
absorbit fac un pas înainte
unul înapoi
e un dans de moment
bat cu degetul aceeași clapă
dezacordată

***

bătrâna recită din versurile mele
se uită în carte
cu niște ochelari șic
alfabetul iese în aer ca ploaia

***

în mine clocotesc nopțile
sunt apa uitată
într-un ceaun
și dispar dintre voi odată cu vocea
care anunță mecanic
trenul va intra în gară la linia 3

Comentarii

un poem care pentru mine înseamna

un poem care pentru mine înseamna revenirea ta la lirismul "de altadata". îmi place ultima strofa. eu as spune totusi doar "clocotesc noptile", ai putea deschide doua sensuri si s-ar potrivi cu ce urmeaza "sunt apa uitată
într-un ceaun", adica "clocoteste si apa("eu") si noptile". Cam tehnic. cu tot dragul o penita.

uite acum e o zi liberă și parcă

uite acum e o zi liberă și parcă privesc în preajmă mai degajat, mai atent la ce scriu, la ce îmi scrieți voi. tu ,Daniela, mă întâmpini cu aceeași bunăvoință sufletească, cu aceeași empatie pentru care îți mulțumesc mult. sublinierea ta mă ajută tot atât de mult precum căldura cuvintelor. îți doresc o zi frumoasă!
tu ai dreptate, Viorel! și îți mulțumesc pentru sugestie, cu mica mențiune că dacă aș modifica nu aș mai fi eu, dar am să mă gândesc la propunerea ta. tehnic și mie îmi sună bine. dar cel mai mult îți mulțumesc că mă citești, pentru mine înseamnă un atașament pe care îl pot declara reciproc, cu tot dragul. iar faptul că îți place ultima strofă mă bucură. pentru că înseamnă un final neratat.
un timp frumos vă doresc, din suflet!