imaginea utilizatorului Younger Sister

Ordinul de zi

”Luaţi aminte: Soljeniţîn, Zinoviev, Churchill, Bukovski. Moartea
consimţită, asumată, anticipată, provocată; nepăsarea şi obrăznicia; vitejia
însoţită de o veselie turbată. Liberi sunteţi să alegeţi. Dar se cuvine să vă daţi
seama că - lumeşte, omeneşte vorbind - altă cale de a înfrunta cercul de fier -
care-i în bună parte şi de cretă (vezi Starea de asediu a lui Camus: temeiul
dictaturii e o fantasmă: frica) - e foarte îndoielnic să găsiţi.
Veţi protesta, poate, considerind că soluţiile subînţeleg o formă de viaţă
echivalentă cu moartea, ori mai rea ca moartea ori implicînd riscul morţii fizice
în orice clipă. Asta aşa este. Vă miraţi? Pentru că încă nu aţi aflat că totalitarismul nu e atît închegarea unei teorii
economice, biologice ori sociale cît mai ales manifestarea unei atracţii pentru
moarte. Iar secretul celor ce nu se pot încadra în hăul totalitar e simplu: ei iubesc
viaţa, nu moartea.
Moartea, însă, cine, Singur, a învins-o? Cel ce cu moartea o a călcat.”
Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii

prima noapte a anului
este ceasul acela când zorii nu s-au ivit aproape fără lumină aproape fără speranță
adun pleoapele pănă când noaptea devine o coardă subțire,
un portativ pentru piuitul firav, monoton
totuși viața
mă agăț cu toată puterea de acest echilibru mult prea precar
mi-e teamă, mamă, mi-e o teamă cumplită de locul acesta
și te strig, în gândul meu, te strig, sfâșietor
până când spațiul se destramă în umbre
nu scrie Auschwitz nici Birkenau
dar la intrare se află un afiș destul de mare nu scrie lăsați orice speranță voi cei ce intrați
de fapt scrie angajăm personal pentru lucru în Germania, plecare imediată
salariu …. Euro pe lună
peste poate de aproape luna,
peste poate durerile noastre, peste poate neputința de-a fi
sufletele legate de paturi, în cruce
și umbrele altor mii de cruci
să nu plece/ alerge după cele câteva fantome în halate albe,
care mai speriate decât ele, se strecoară și fug

trec zilelele, nopțile, trec...
întotdeauna viața își află o cale atâta timp cât nu încetezi să crezi în ea
am supraviețuit oarecum, ținându-ne de mână, cu celelalte cruci
în lumina palidă viața salută zorii
primii fulgi de nea
în stradă câțiva oameni agită pancarte pentru dreptate și libertate
din nou?

Proză: