imaginea utilizatorului caminante

Poezie pentru orbi

nu spuneam nimic
copilul meu se legăna
într-o omidă de lemn
se terminaseră deodată, exact în ziua de mijloc
toţi caii
toate trăsurile

toţi pomii
prin burta fructelor lor
claxoanele se auzeau încet, mai încet
aveam în minte imaginea asta
c-un iepure lovit în drum
şi pâinea prea caldă
mutată dintr-o mână în alta
e ca şi cum ai merge prea repede
c-o lumânare aprinsă

am mers pe jos
mi-a fost rău
în geantă am mereu ceva
cu efect de fluture pe ram
dar nu
am făcut două noduri la mâneci
la fel aş fi ochit poate
în coşul fabricii de cărămizi
şi toate ciorile şi-ar fi luat zborul
deodată
s-ar fi văzut zidul cel roşu

ce moarte stupidă
alunecând pe sub ghiaţă
aş fi zis că doar
ne desprinsesem mâinile
aveam în minte imaginea asta c-o maimuţă
sărind dintr-un palmier în altul
trecând prin hârtie
exact prin desenul cu soarele

începeam să cred că am fost
şi simţeam cum mă cuprinde mânia
izbeam cu tăişul în aer
ca şi cum n-ar fi fost
o cusătură
aş fi zis
pe-un cuţit
rătăcit undeva

e-o piaţă cu ceas şi pavaj de granit
iar eu
sunt bătrânul cu zeci de pisici
din fiecare bucată de pâine le fac
o pereche de aripi pe spate
copilul meu va râde
pe-o omidă de lemn
ca pe cal

în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă

Comentarii

am resimtit poezia asta a ta ca pe

am resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.

"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"

imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.

dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.

p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.

stiu exact ce vrei sa spui.

stiu exact ce vrei sa spui. de-aia inca fug de voi, m-as scurtcircuita.
partea ironica e ca incerc sa scap, scriind, exact de ceea ce transmit.
parca as cara un pacat in vazul tuturor.

intr-o nota mai putin personala, am sperat ca titlul sa "traduca" poezia acolo unde-i poate prea invaluita; pare c-a reusit. multumesc, ma temeam ca n-am sa stiu.

Dragă caminante, Parțial

Dragă caminante,
Parțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.

doar câteva cuvinte-excelentă

doar câteva cuvinte-excelentă ultima parte. Un text ca un carusel.O însingurare răspândită în detalii și apoi o încercare de a o recupera. Ba frig ba cald. Mi-a lăsat un gust trist. O poezie faină. Habar nu am să spun despre ce este. Ar fi culmea să fie despre ceva care să se poată ordona. Mă bucur că am citit-o.Că ai scris-o.

Draga margas, intai iti multumesc

Draga margas,

intai iti multumesc pentru ca ai citit, e si asta un efort pe care il chiar apreciez.

1. am vrut sa corectez ghiata, scuze, as zice ca I don't care, cinstit nici macar nu-i o scapare, pur si simplu am lasat-o la prima chemare, asa ca m-am razgandit.
2. pentru mine jucariile frig, asa cum tot felul de lucruri pot sa friga. pentru tine e valabil ce-ai spus, eu nu folosesc jargonul ala, deci habar n-am.
3. e o poezie-declaratie, e o traducere simpla, in cuvinte simple; de multe ori poti vedea metafore acolo unde nu-s. de pilda, copilul meu are intradevar o omida de lemn fiindca nu am gasit un cal de lemn. samd.
recunosc insa ca o poezie buna reuseste sa atinga si locurile... mai slabe. ceea ce pare ca asta nu face.
in fine, te rog sa mai treci. sper sa nu te superi ca de data asta nu m-ai convins.