imaginea utilizatorului celestin

Viața pe linie neagră

pe linia neagră
viața miroase
a țigară fumată în gară

neputința unui mecanic de locomotivă
martor la atâtea sinucideri
nu știe cum a devenit moartea
celor care coboară în ea

peste umeri doar ochii îi sunt vii
din greșelile unora
își dezbracă inima
nevinovat

Comentarii

M-a captivat ideea. La

M-a captivat ideea. La finalul lecturii îmi vine să spun apăsat: toate trenurile să treacă pe linia moartă!
Nu va funcționa. Mereu sunt alte soluții pentru cei ce nu-și duc cu demnitate crucile din viață. Dar măcar, mecanicul acela măcinat de vinovăție nu va mai fi nevoit să „își dezbrace inima nevinovat”.
Observ că parcă-s mai legate strofele între ele, dar încă mai trebuie lucrat la acest aspect. Se pot folosi elemente de legătură, dar fără a abuza. Se pot folosi versuri de tranziție, idei de tranziție etc. Sunt doar cîteva sfaturi în general.
E un poem aproape bun :)