imaginea utilizatorului a.a.a.

Scurtmetraj cu bărbat şi femeie

Locul nu contează, e cât mai departe, cât mai străin,
se îmbracă plopii cu întuneric sărat,
vântul desface ţolul ca pe un plic cu şuviţe vinete,

oţelul tremură muzică veche şi cultă,
lângă peron, în crâşma unde se beau oameni,
cineva pune scaunele pe masă şi mătură;

se întârzie sau poate se ajunge prea devreme,
galbenul electric amestecă aerul cu sângele,
în gura tunelului, bărbatul în carnea goală,

un câine îl hrăneşte cu oase de porumbel,
mănâncă subţire, umbre alb-uleioase îi cad printre dinţi,
câînele şi bărbatul încep să danseze;

bezna îşi aprinde pipa de ceaţă verzuie,
din tunel, femeia cu păr de sticlă cară pielea pe umeri,
din pieptul bărbatului, globul de fum, sfărâmat.

– Mai vine pasărea aceea, să-ţi doarmă între palme?
– Deloc. Pereţii pe care ai scris n-au întrebat de tine.
Câinele îi linge rotund pe pulpe, apoi se joacă cu o piatră.

Bărbatul îşi ia pielea pe el, femeia înghite globul,
dimineaţă îşi pocneşte lung încheieturile ruginite,
nu se mai priveşte nimeni cu nimeni.

Cadru larg cu tren spintecând soarele plin de bube,
doi oameni merg invers, şine şi tunel între ei,
fiecare duce în braţe o jumătate de câine.

Comentarii

De ce nu?

Filonul asta este interesant de urmarit la AAA. Mai ales ca tot soiul de mofturi filosofice si idei asijderea par a fi disparut.

Este

Poezie nuda.

Un fel de Lautréamont,

”Les perturbations, les anxiétés, les dépravations, la mort, les
exceptions dans l'ordre physique ou moral, l'esprit de négation, les
abrutissements, les hallucinations servies par la volonté, les
tourments, la destruction, les renversements, les larmes, les
insatiabilités, les asservissements, les imaginations creusantes… il est temps de réagir enfin contre ce qui nous choque et
nous courbe si souverainement”,

dar… cu totul altfel şi, mai ales original fiind servit de un talent metaforizant pe măsură.

Am uitat "penita"

am citit poemul de trei ori

am citit poemul de trei ori la rand si nu m-am saturat de el. clar ca e pe frecventa mea. mi-au placut metaforele dar si cadrul este lucratura de om care stie cum sa scrie, cum sa accentueze sau sa diminueze planul secund. e in top trei printre poemele ce imi plac din ce scrii. asteptam un asemenea poem. se pot da doua penite?:) foarte frumos, Adrian....

...

Un poem excelent căruia nu am nimic de reproşat. Modernism sentimental în care imaginile câine-bărbat-femeie, ne amintesc de om. Dialogul cerut, vers închegat şi meditativ. Finalul de nota zece spre infinit.
Mi-a plăcut, mult, mult. Unul dintre cele mai bune poeme citite la tine în ultima vreme. Te felicit sincer! Aici, se vede mai bine din talentul tău poetic!

- r-uri -

D-le Gorun, Paul, Silvia, pentru timpul, disponibilitatea, rezonanţa şi indulgenţa voastră, mulţumesc!

am sa spun că textul este

am sa spun că textul este matur. nu cerșește aprobări sau validare. doar stă acolo. ca un cîine obișnuit cu vremea și locurile. și emeritatea oamenilor. așa ceva aș mai citi. e reconfortant...

Mi-a placut

Asa cum spunea mai sus si Gorun ma bucur ca zidurile au cazut si chiar nu ma intereseaza cum ai facut asta... textul este unul deosebit.