imaginea utilizatorului emiemi

playa girón

de la o vreme nu ştiu ce se întîmplă cu mine
din ce în ce mai des nopţile îmi par o plajă cubaneză pe care aştept
un sprijin aerian ce nu mai vine
dimineaţa e un ataşat militar fără emoţie care aduce o scrisoare prin care
i se mulţumeşte mamei că fiul ei a luptat bine
totul se întîmplă de parcă n-aş fi prezent
le spun hei sînt aici
dar toţi vorbesc despre mine ca şi cum aş fi fost
ce viitor aveam în faţă
cum am plîns cînd am luat primul patru la mate în clasa întîi
ce memorie aveam de puteam să ţin minte fondatori de religii
dar uitam aproape tot timpul cum începe actul de căinţă
îmi dau seama că e inutil să le spun altora că exist
în fond şi dumnezeu există chiar dacă nu-l vede nimeni
mă aşez pe marginea patului organizez o conferinţă de presă
împart reporterilor pişcoturi şi pixide promoţionale
îmi plătesc taxele reţetele compensate timbrele judiciare luatul în spaţiu
le spun tuturor că sunt cel care nu trebuie lăsat singur
pentru că tocmai atunci fac gesturi necontrolate
fierb carne de om şi-o mănînc în speranţa că îi voi lua locul
îmi vine cheful de-o ruletă rusească
din calendare îmi fac revolver pun ţeava la tîmplă şi trag
zîmbesc în semn de respect
voi purta toată viaţa numele sfîntului care s-a nimerit
să-mi zboare ţeasta

nici nu mai ştiu ce să cred despre mine
în loc să am o slujbă stabilă să-mi spăl regulat hainele
să fiu sociabil cu şoferii care îmi dau prioritate la traversare
mă surprind că încep să uit lucruri mărunte
şi nu mă las pînă cînd nu mi le aduc aminte
iar lucrul ăsta mă scoate din sărite
într-o noapte m-am plimbat prin cameră furios pînă mi-am amintit
că rulota în care visam să trăiesc e un airstream clipper din 36
în altă noapte m-am chinuit vreo două ore să-mi amintesc cum se numeşte
juratul de la the voice of u.k care e şi solistul trupei the script
negru de supărare mi-am zis ce mama dracului
de ce nu poţi memora lucruri simple care nu-ţi fac nici un rău
dacă tot eşti aşa de bun să ţii minte oameni care au fost odată ai tăi
dar care n-au pic de respect şi vin peste tine tocmai atunci
cînd nu mai ai nimic de împărţit nici măcar o masă caldă
într-un cort pe care scrie armata salvării
mi-am promis atunci că dacă vreodată voi ajunge bărbat
am să mă transform într-un birou de acordat vize
am să mă aşez la coadă cu noaptea în cap
şi n-am să mă las pînă nu voi fugi cît văd cu ochii de mine
chiar dacă pentru asta ar trebui să mă însor

aş putea să-ţi mai povestesc despre cum am devenit fan liverpool
după meciul cu arsenal din ‘89
ai putea spune că m-am născut cu sindromul iubirii faţă de învinşi
poate pentru că şi eu sînt ca ei sau
poate pentru că cine se aseamănă se adună
îţi spun adevărul
după ce cristos s-a suit pe munte şi a predicat cele opt fericiri
mulţimea a început să cînte you will never walk alone
şi aşa a rămas pînă în zilele noastre
învingătorul ia totul dar nimeni nu-l ţine minte pentru că moare singur
în vreme ce toţi povestesc despre cei care-au ştiut
să piardă cu graţie

Comentarii

Finalul

E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".