imaginea utilizatorului yester

patul în formă de gondolă

omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
ascultă cum ies ghimpii în trandafiri
și schimbă numele zilelor în cifre
are picioarele subțiri a coadă de mătură
uneori îi rămân dezvelite dar nu se supără
mă privește cu ochii mici și speriați
de se rup în mine toate venele și îmi vine să vomit

omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
e tot mai mult precum prunele spre iarnă
nu mai poate vorbi doar amestecă sunete
care spre dimineață par miere
câteodată își pune palmele deasupra păturii și oftează
apoi toată ziua țintuiește tavanul
poate că privește o femeie frumoasă adormind îmi zic

omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
știe să iubească atât de frumos frica

Comentarii

da

frumos text, tare frumos. chiar daca frumosul nu mai "functioneaza" ca si comentariu astazi:) ai un vers enervant: "are picioarele subțiri a coadă de mătură". de ce enervant: suna bine si in acelasi timp pare ca formularea e un oarecum nefericita:) intelegi tu, cele bune, spor!

Așteptări și împliniri

Întotdeauna când citesc un poem de al tău, mă aștept ca versul următor să mă surprindă și chiar așa se întâmplă: ori printr-o construcție inedită, ori printr-o idee, ori prin empatia pe care o transmiți față de oameni aflați în diferite stări, ori prin anumite doze de vulnerabilitate.
Asta s-a întâmplat și cu acest poem.
Remarc:
„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
ascultă cum ies ghimpii în trandafiri
și schimbă numele zilelor în cifre” (mi-a plăcut repetarea primului vers)

„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
e tot mai mult precum prunele spre iarnă
nu mai poate vorbi doar amestecă sunete
care spre dimineață par miere”

„omul acela bolnav și bărbos în care bate o clapă neagră
știe să iubească atât de frumos frica”

Este și ceva care nu mi-a plăcut, știi tu ce :)
Titlul este foarte sugestiv; totuși, parcă aș scrie „Patul ca o gondolă”

O primăvară veselă fără game minore! (apropo de clapa neagră :) )

atât de frumos

acest text cu lirismul si onestitatea lui cu tot..
Ma alatur celor de mai sus, de mai jos celor cu clape negre in ei de aici si de pretutindeni si spun: pentru stinghereala ce emana, pentru indepartarea de tot de ce te poti sprijini in ceasul 13, pentru ochiul care priveste si nu poate face nimic decit sa arunce cu lacrimi si teama si disperarea din fiecare vers care nu cere nimic inapoi ofer cu drag un simbol al aprecierii mele.

Cred ca Mariana are dreptate cu titlul, cred ca este un poem caruia nu i se poate da niciun titlu.

Felicitari, Paul!

un text foarte previzibil

un text foarte previzibil
un text în care bate o clapă neagră, de fapt, un text în care ți se trage o clapă neagră
pe mine, sincer, nu mă mai impresionează de mult acest gen de texte-poluții literare, nu înțeleg de ce Paul mai postează încă în acest registru de agățat gagici, el poate și altceva, acum că a mai îmbătrânit știu sigur asta

ok, Andule. există două

ok, Andule. există două caregorii de oameni. unii care vorbesc porcos la ei acasă și alții care vorbesc porcos la ei acasă și în public. cred că îți este cunoscută noțiunea de „public”. anyway, pe hermeneia ești în public. aici, printr-o înțelegere comună am decis să nu vorbim unii cu alții așa. tu văd că insiști să faci parte din a doua categorie. nu este nicio problemă. pentru noi. doar pentru tine. la prima recidivă știi ce se va întîmpla și te asigur că nu te voi mai anunța. o zi bună.

Simpla parere

Nu vreau sa fiu inteles gresit si nici acuzat de imaginare prietenii, dar mie textul acesta imi pare sub potentialul lui Paul Blaj. Ca impresie generala, imi lasa senzatia de lucru neterminat sau terminat brusc exact atunci cind ar fi trebuit sa continue. Tot in opinia mea, mi se pare prea mult sa repeti de trei ori, intr-un text atit de concentrat, omul barbos in care bate o clapa neagra. Din punctul meu de vedere e o repetie care dovedeste nesiguranta pentru ca nu exista un element care sa sustina textul si starea. Apoi, finalul primei strofe, desi se vrea sincer si organic, mie imi produce o stare de dizgratie si o rupere de ritm ce contrasteaza mult prea puternic cu restul atmosferei din text. Tot ca impresie generala, sunt citeva alaturari de cuvinte pe care unii le pot considera de efect, dar care mie imi par nefericte, ca sa nu spun naive. Si ma refer la "picioare subtiri a coada de matura"(poate ar fi mers undeva spre finalul textului, dar ca sa deschizi un text printr-o formula atit de eliptica nu-mi intareste altceva decit senzatia de nesiguranta provocata de lipsa lianturilor. Iar pentru mine, ca un cititor care se bazeaza mai mult pe senzorial, un debut ezitant nu face altceva decit sa-mi sugereze cheia de lectura pe mai departe). De asemenea, tonul ezitant si oarecum fortat al intregului text porneste de la acei ghimpi care ies in trandafiri. Intr-o anume masura, cu un un efort de imaginatie, pot sa-mi inchipui acea iesire interioara, dar pentru mine nu e poetica, nu produce efectul pe care mizeaza autorul-efectul de interiorizare, ci mai mult de garou poetic. In strofa a doua, acelasi ermetism si ritm eliptic("e tot mai mai mult precum prunele spre iarna") nu-mi lasa prea multe variante de orizonturi la indemina, nu ma lasa sa-mi imaginez pina la capat senzatia de stafidire, de uscare, pe care ar presupune-o trecerea spre iarna a unei prune. Mai mult, prezenta imediata a mierii aduce un supradozaj senzorial de glucoza pe care il diger destul de greu. Iar senzatia imi este completata de aceleasi formulari din punctul meu de vedere nefiresti, ca in prima strofa. Finalul vine prea brusc si prea explicativ ca sa ma poata apropia de text.
Repet. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Consider ca Paul Blaj a avut texte mult mai bune si nu vreau sa incurajez inutil un autor care nu are nevoie de incurajare. Ci doar sa subliniez ca astept mai mult.

simple răspunsuri

emi, mulțumesc pentru ocazia oferită de a reveni și a răspunde punctual fiecărui comentator. prin urmare: Silviu, am înțeles că e vorba de alternanța pluralului cu singularul, însă pe mine nu mă deranjează. mulțumesc pentru curajul, iată!, de a lăsa un semn la ceva ce îți place! Mariana, tu întotdeauna ai știut să apeși pe butoanele care mă fac vulnerabil și apreciez mult sublinierile tale precum și semnul luminos. și mai cred că titlul e bun așa, pentru că te-a condus (din sugestia ta deduc) spre ce vrea el să zică. îți mulțumesc cu drag, ca întotdeauna! Corina, textul este construit pe o imagine vie încă în mine a unui verișor de-al tatei înainte de a muri, mai precis când a căzut la pat. Tu ai simțit durerea dintre rânduri, așa stângace redată (cum zic unii) iar pentru aceasta îți mulțumesc din suflet. prinde bine această empatie iar semnul tău de apreciere este primit cu drag și prețuire. Virgil, știu că și tu ești exigent, ca mai toți de altfel, însă mie mi-e bine cu finalul exact așa cum e. Probabil în timp, după decantări, voi reveni cu alți ochi la sugestia ta. Până atunci, mulțumesc de ea! Andu: bună, draga mea!
Și acum emi: apreciez că mergi pe o linie ce pare credibilă și nu e nimic rău în aceasta. Știi la fel de bine ca și mine că orice text, poezie, proză ori ce vrei tu, se poate demola sau nu, după bunul plac și buna voință a celui ce îl citește. Dar noi am trecut de faza aceasta. Așa, la o primă lectură, pare o opinie argumentată, dar este mult prea subiectivă pentru a o lua în considerare, având în vedere contextul actual. Da, am înțeles că este un poem ce nu îți place și îmi spui și ce. Iar prin acest CE permite-mi să nu fiu de acord cu tine. Nu am să reiau exemplele tale pentru simplul fapt că sunt forțate. Și, din câte îmi dau seama, tu nu dorești decât să fii lăsat să aștepți ceva mai mult de la mine. E ok. Și nu te înțeleg greșit. Noi avem paliere diferite de a aborda poezia, textele. Știi că și eu apreciez poemele pe care le consider bune la tine, însă și eu, ca oricine altcineva, pot fi subiectiv. De aceea, înțelegând demersul tău, aleg să nu îl iau în considerare. Și repet și eu, nu vreau să fiu înțeles greșit, este o părere simplă cum spui, dar exprimată din perspectiva unui poet care ar vrea să scriu cu instrumentele lui. Asta înțeleg prin subiectivitatea ei. Mulțumesc pentru ea!

Q.e.d

Am fost intrebat de mai multe ori de ce nu las mai des semne, de ce nu ma implic acolo unde cred ca pot fi de ajutor. Tocmai din cauza unui astfel de raspuns. Din nou, oricit as incerca sa subliniez, se pare ca ori lumea asta e cu josul in sus ori sunt eu sucit. Paul Blaj, intentia mea nu a fost nicidecum sa demolez textul tau. La fel, este dreptul tau sa fii de acord sau nu cu mine. Dar sa-mi spui ca nu iei in considerare demersul meu este tocmai genul de impolitete care ma convinge, inca o data, de inutilitatea unei interventii, cred eu, destul de aplicate. Cred ca, in momentul postarii, ar trebui sa ne intrebam fiecare ce vrem: un feedback onest sau ca cineva sa rezoneze pur si simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanta.Ceea ce scriu eu pentru mine nu are decit valoare de jurnal, deci daca as primi vreodata vreun feedback aplicat as putea sau nu sa fiu de acord. Dar niciodata nu-l voi desconsidera.
Nu-mi pare rau pentru timpul-pe care tocmai mi-ai demonstrat ca l-am pierdut in incercarea de a-ti oferi un feedback onest pe care tu l-ai interpretat ca pe o incercare de a demola un text. Imi pare rau, in schimb, de increderea investita.
Promit ca este ultimul semn pe care l-am lasat sub textele tale. Nu ca ar conta, dar eu nu am fost niciodata poet si nu am cerut nimanui sa scrie cu instrumentele mele. Consider ca sunt destul de matur incit sa pot citi detasat un text, satul de instrumentele mele. Sfat: atita timp cit nu vei face fata unui feed negativ nu vei sti niciodata valoarea reala a unui text. Poti da vina pe subiectivismul cititorului dar, sincer sa fiu, in momentul in care il vei desconsidera acest lucru se va intoarce impotriva ta. Acestea fiind spuse, ma retrag dezamagit dar multumit. Stiu ca o sa fiu inteles gresit din nou, dar ceea ce trebuia demonstrat am demonstrat: vanitas vanitatum... Sau cum spunea Al Pacino: "Vanity... my favourit sin..."

mă pregăteam

să răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!

mea culpa

Virgil, te rog frumos să mă ierți pentru comentariul meu anterior... nu am vrut să îmi atragă acest avertisment din partea ta, mi se pare că trăiesc un coșmar, mereu sunt avertizat și în pericol să fiu exclus de pe H, nu mai înțeleg ce fac rău!
Eu sunt un membru vechi pe H iar exprimarea liberă, metaforică, ironică, pe aici au fost mereu apreciate! Acum tu ce vrei? Să ne băgăm toți un băț în cur și să vorbim printre dinți în timp ce ne dăm cu Sensodyne?
Nu te înțeleg, și te rog să reflectezi asupra faptului că aici suntem o comunitate de oameni inteligenți, care dorim să ne exprimăm liber, nu cu un bâț în cur și cu un căluș pe gură.
Niciodată literatura nu a fost campioana regulilor, tu trebuie că știi asta, iar poliția asta devine exagerată.
Apelez la bunul tău simț pe care știu că nu ți l-a amanetat nimeni.

Andu, scuze trebuie să îi ceri

Andu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...

cine are, are

Virgil, e mult sub nivelul tău să faci așa ceva, adică să abuzezi de posibilitatea ta de-a edita un comm pentru ca apoi să lași comm-ul meu în aer.
Ai scris SUZE când ai postat primul comm... cu scuzele. Nu te da mai deștept doar pentru ești cu degetele pe butoane pls...
Detest să fiu ridiculizat de miliție