imaginea utilizatorului em ce patrat

omului cu valuri în suflet

și de vei pleca pe mare
ia cu tine
o cochilie de melc
părăsită
cîndva
dorului pradă
legănat de valuri
să ți-o apropii
de urechea stîngă
și-ai să auzi
foșnet de frunze

iar în seri de vară
colindîndu-ți urbea
supraveghează pașii
și cruță melcii
chiar dacă
ochii tăi vor căta departe
întrebîndu-se
ce culoare mai are marea

Comentarii

Asa pare. Dar este asemenea unui cerc vicios care...se deschide intr-unul "virtuos"; adica intr-o spirala.

da, si eu m-am gindit ca modelul melcului de fapt se superimpozeaza si transforma cercul aparent in spirala

Un poem care abuzeaza de o idee foarte buna printr-o prozodie neingrijita, scrisa parca de o profesoara de limba romana de la scoala generala nr.1 (singura, de altfel) din comuna izgonitii. Pe cat de mult imi place prima pe atat de mult imi displace ce-a de-a doua. Un poem care trebuie rescris degraba daca se vrea pastrat, parerea mea.

mulțumesc. mă iartă, andule, dar nu, nu schimb! eventual aș putea să tai, o chestie echivalentă cu a veni cu bocancii plini de noroi - de-acolo din comuna izgoniții - și a-i așeza peste ce au văzut antecomentatorii tăi.