imaginea utilizatorului a.a.a.

Mit

In memoriam U.C

Demult, demult,
când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,
o ţigancă mi-a ghicit in palmă;
mi-a spus c-am să trăiesc o sută doi ani,
că voi fi frumos, bun şi iubit,
că voi fi numai al meu şi alor mei...
dar a minţit sau mi-a citit mâna greşită.

Când lumea s-a prăbuşit pentru ultima dată,
am scos o palmă şi-am vrut să spun: cărările mele trebuiau să fie mai lungi şi mai verzi,
trebuia să fiu al meu şi alor mei,
trebuia să rulez tot drumul într-o penală şi s-o fumez
.
N-am spus nimic din toate astea, dar am strigat umed:
visul să-l zvârle cel care a dormit mai puţin decât a visat,
tinereţea să mi-o rupă fluturele bătrân,
votca s-o răstoarne primul trezit,
carnea să mi-o stoarcă primul înger cocoşat şi bubos,
cu moartea s-arunce acela care a spus "iubesc" si a crezut ce-a spus
.

Şi atunci,
undeva, un pârâu n-a mai curs o oră,
o molie a împletit un sicriu de mătase,
un pod de piatră a legănat sticla, a băgat ultimul bilet şi a trimis-o pe apă,
la măcelărie se tocau zâmbete de copil,
iar mamele, soţiile şi prietenii iubeau şi credeau.

Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,
un icnet am mai scos, doar atât,
o lacrimă am mai ascuţit, doar atât,
un vârf de cuvânt am mai spus, doar atât,
un abur vernil am mai fost, doar atât,
dădeam din el ca dintr-o aripă a voastră,
luând cu mine
toată iubirea.

Comentarii

interesant. nu știam că se

interesant. nu știam că se mai scrie despre mitul iubirii. și chiar bine. cînd am citit textul acesta, ca de altfel și alte texte ale lui adrian, îmi reține atenția modul acesta oarecum brusc și totuși neostentativ de a rupe ritmul. chiar dacă puțin desuet, mi-a plăcut și începutul „Demult, demult,// când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,”. remarc „Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,// un icnet am mai scos, doar atât,”. ar fi interesant de ascultat recitată.

demult

m-a oprit si pe mine din mers versul acesta de inceput , foarte sugestiv, te arunca efectiv in frumoasa salbaticie a oricarui inceput;

Ei, da!

Remarcabil. Dai intreaga masura a talentului si, de data asta, a harului tau. Pacat ca se intampla atat de rar aceata "intreaga masura"! In rest te mentii la o cota destul de buna a unui discurs flamboaiant cu iz interesant de Ev mediu (goticul pe acolo haladuia) insa filosofard si...atat.