imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

iubire subcutanată

de oricare cinşpe ianuarie

melancolia ni se trage din neam
de la drumul cu plopi care se înfundă în infinit pe unde mergem neînsoţiţi
de la prea blânzi cu singurătatea nicicând niciunde nu s-au mai încheiat atâtea tratate
din prea curaţi ieşiţi parcă din icoane şi nu din propria încăpere unde creşte o plantă ca iedera
pe inimă mergem clasic tu cu mândria înainte eu cu smerenia dinapoi şi basmaua neagră de gânduri
cu mâinile căzute pe lângă starea asta perenă lăsăm în urmă doar nume ca şi când
dacă am privi înapoi nu am vedea decât cimitire şi busturi de piatră şi inscripţii
cam cât rămâne din noi ori poate nici atât de singuri suntem
de la prea resemnaţi cu neîmplinirile de la prea poeţi prea neînţeleşi prea înstrăinaţi
cu marsupiul sufocat de pui de răbdare mai am un singur tupeu
să mă consider contemporan cu eminescu şi să-i promovez poeziile
(de) la malul mării