imaginea utilizatorului a.a.a.

Îndobivărare

E martie, norii îşi tund
bretoanele lungi şi alegre,
planoare de verde rotund
ţâşnesc dintre pietrele negre,

cu părul albastru, ochi blonzi
şi braţul botanic la spate,
femeile calcă distrate
pe aerul suplu, de bronz,

în sus, piramide moderne
înţeapă călcâiul divin,
în umbră, o cârciumă cerne
iubirea şi carnea prin vin,

pământul şi-a prins mărţisor
din oase de oameni, brânduşa
dă gaură dulce în uşa
cavoului proaspăt major,

saloane şi mâneci întoarse,
delir – ghioceii vocali,
prin munţi, printre gările arse,
vagoane cu morţi joviali,

nebunii alb-roşii de stern
ca monştri docili se agaţă,
e-atâta-nceput şi verdeaţă,
iar omul e-atât de etern!

Şi-n murmurul ăsta de pace,
în zumzetul ăsta uman,
îmi fac din refuz carapace
ca ultimul martor tiran.

Comentarii

da

Frumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
Titlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!

Un poem foarte bun,

clasic atât în formă cât și fond. Titlul însă este un lest care trebuie aruncat degrabă și înlocuit cu ceva adecvat întru înălțarea acestui frumos balon.

- r -

Andu, Laurenţiu, mă voi gândi la alt titlu. Mărturisesc că pentru substanţa textului - ironia şi blamul falsei euforii primăvăratice - mi s-a părut potrivit, dar era departe de-a mă mulţumi. Acum, după comentarii, mi se pare şi mai palid. Voi modifica, deci. Nu ştiu cum încă, dar voi modifica.

...

"saloane şi mâneci întoarse,
delir – ghioceii vocali,
prin munţi, printre gările arse,
vagoane cu morţi joviali,"
Strofa aceasta, în mod deosebit, Adrian!
Titlul trebuie schimbat, da.

intr-adevar, exista un curent

intr-adevar, exista un curent general la nivel de mase atunci cand vine primavara. daca esti atemporal, tot aflii ca a venit primavara, dar nu despre asta este vorba, poate. ceea ce am citit mai sus este un poem extraordinar, influentele bacoviene se simt clar, insa poetul are grija sa se individualizeze etc. etc. in momente ca acestea imi pare rau ca nu am un limbaj mai academic ca sa pot comenta si transmite exact ceea ce vreau eu, daaar sper ca penita si bunele intentii sa-mi fie primite. nu cred ca mai are sens sa dau exemple, poemul straluceste in intregime, si cu asta, felicitarile mele autorului.

Light them up

Dacă mai era cazul, avem aici o bătaie de joc în direct și o pereche de palme aplicată pe Regulamentul Hermeneia de însuși întemeietorul site-ului.
Deci, citez 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul, desi l-as fi vrut mai incisiv si poate mai putin topîrcenist' am încheiat citatul... cometariu însoțit de peniță de aur.
Acum. mă întorc la Regulamentul site-ului unde găsesc

26. Membrii Hermeneia au posibilitatea
evidenţierii unui text prin acordarea unei „peniţe de aur”. Acest lucru va
trebui să fie însoţit întotdeauna de un comentariu care să explice motivaţia
celui care o oferă. Orice abuz va fi sancţionat de către editori/moderatori.

Și cum orice membru al site-ului poate spune 'mie mi-a placut extrem de mult titlul. si textul' atunci haideți să umplem textele de pe site cu penițe!
Light them up!

dar titlul e fain

un soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.

iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:

tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
falange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte