imaginea utilizatorului Sixtus

(1) Autozen

Sonet sonat

Autozen autostop autostradă
E greu să mânuieşti cuvinte-n şir
Când foloseşti un bont de tibişir
Precum un reformat scos la paradă

Pseudozen când zerul din poeme
Se-ntinde ca un jeg autohton
Pe seceta din sufletul afon
Pe mirişti pe gunoiul din poiene

Şi cat pierdut la plaiuri moldovene
Tot haiducind cu votca din pahare
Mă ia aşa un somn încet încet alene
De-odată un-gând z(€)natic iac-apare

Trezit cam brusc inoportun din lene
Koanul-Tiuk! În sus că sus răsare

Moto Tiuk la: http://www.tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=2025
Daniil HARMS
TIUK!
(Traducere din limba rusă de Mihail VAKULOVSKI)

Vară. Masă de scris. În dreapta - o uşă. Pe perete - un tablou. Pe tablou - un cal care ţine în dinţi un ţigan. Olga Petrovna despică lemne. La fiecare lovitură de pe nasul Olgăi Petrovna alunecă pince-nez-ul. Evdochim Osipovici fumează pe un fotoliu.

Olga Petrovna (dă cu toporul în buturugă, care, însă, nu dă nici un semn că s-ar desface).
Evdochim Osipovici: Tiuk!
Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul, loveşte în buturugă).
Evdochim Osipovici: Tiuk!
Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul, loveşte în buturugă).
Evdochim Osipovici: Tiuk!
Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul, loveşte în buturugă).
Evdochim Osipovici: Tiuk!
Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul): Evdochim Osipovici! Vă rog frumos: nu mai ziceţi cuvîntul acesta, "tiuk".
Evdochim Osipovici: Bine, bine.
Olga Petrovna (loveşte cu toporul în buturugă).
Evdochim Osipovici: Tiuk!
Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul): Evdochim Osipovici! Mi-aţi promis că n-o să spuneţi cuvîntul acesta - "tiuk"!
Evdochim Osipovici: Bine, bine, Olga Petrovna! N-am să-l mai spun.
Olga Petrovna (loveşte cu toporul în buturugă).
Evdochim Osipovici: Tiuk!
Olga Petrovna (aranjîndu-şi pince-nez-ul): Ce nesimţire! Om matur şi nu poate să înţeleagă o simplă rugăminte!
Evdochim Osipovici: Olga Petrovna! Puteţi să vă continuaţi treaba liniştită. Eu n-am să vă mai deranjez.
Olga Petrovna: Vă rog, vă rog foarte tare, lăsaţi-mă să despic măcar buturuga asta!
Evdochim Osipovici: Despicaţi-o, despicaţi-o, fireşte!
Olga Petrovna (loveşte cu toporul în buturugă).
Evdochim Osipovici: Tiuk!

Olga Petrovna scapă toporul, cască gura, dar nu poate să spună nimic. Evdochim Osipovici se ridică din fotoliu, o priveşte pe Olga Petrovna din cap pînă-n picioare şi pleacă. Olga Petrovna stă încremenită cu gura căscată şi-l urmăreşte pe Evdochim Osipovici care se îndepărtează.