imaginea utilizatorului Aranca

omul pe care nu îl așteptam

zilele au coborît dinspre Palatul Dogilor
amorf trecutul imperial își suprapune clișee jilave
Canaletto negociază mări desuete
inventariind amurguri în sevraj

din Torre del’Orrologio omul pe care nu-l așteptam
vinde la sold fragmente de iluzii
într-un faeton albastru de alge toxice silabelor abrazive

el primește zilnic email-uri despre traiectoria de zbor a pietrelor călătoare
de la cantina singurătății cenzurează aleatoriu
porțiile frugale din funia de mătase a spînzuraților din dragoste
eu niciodată

17 martie 2006

Comentarii

Tulburatoare afirmatia din titlu. Concentratie mare de metafore ancorate pe neologisme, precum si constructia propozitiilor, invita la citire atenta cu pauze de meditatie. Te citesc cu placere si admiratie, draga stima a Europei!

si totusi de acolo, din aceasta Venetie spectaculoasa cuprinzi opera lui Canaletto si a succesorilor lui (Bellotto, Visentini, Marieschi, Guardi) iar oamenii pe care nu-i astepti primesc pe rand, din larg, absurdul niciodata...

Poate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?

Sapphire, pentru ca ai intrebat, e ceva ce voi nu stiti, respectiv ceea ce mi s-a transmis. sa spunem ca mesajul e in contextul in care Oriana e unde e, iar eu, undeva in Europa...Aranca e doar stima apelor...si Cezar Petrescu zicea ceva...sau te poti gandi mai departe la Lostrita lui Vasile Voiculescu... nu poate fi vorba de un jurnal ci mai repede notatii pe marginea unui jurnal (al vietii), daca tii neaparat...faptul ca ceea ce se petrece aici sau acolo la Venetia, nu este decit o scenografie propusa traita; si tu daca ai fi privit Canaletto de la 20 cm, original, ai fi dorit sa iti imbrace/coloreze o parte din viata. cit despre "aglomerare" de metafore samd, permite-mi sa ma simt in perioada bleu a vietii mele.

Mulțumesc de clarificare, suna destul de ciudat expresia (sună și-acum, de fapt), dar voi știți mai bine. Nu detaliile personale interesează aici, dar să nu creadă careva că facem vreo cântare aici :D. Eu consider că, pentru a te lăsa "prins" de o poezie, dacă este poezie, nu este neaparat nevoie de indicații de regie (sau, dacă este, scrie-le! cu asta nu am nimic împotriva), și, cu atât mai puțin, nu ai nevoie să fi trecut neparat prin experiențe similare. Tu, ca poet, trebuie să ma ridici din scaunul meu din fața calculatorului și să mă porți acolo unde vrei tu. Să ma faci să văd, să cunosc, sau să-mi creezi iluzia că am cunoscut ceea ce vrei să transmiți. Sau, și mai și, să mă faci să caut eu. Dacă te bazezi doar pe cei care au trăit / văzut același lucru, îngustezi mult sfera cititorilor. Tocmai de aceea am și spus de versul "Canaletto negociază mări desuete". Nu am fost și nu știu, dar aici ai creat magia. Pe această linie, poate, ar trebui să mergi. Restul nu are susținere poetică sau cade în banal tocmai din acest motiv. Poate mă repet, dar cred că nu e suficient să ai o idee bună și metafore pentru o poezie. Am înțeles ideea, dar e ca și cum cineva mi-ar spune "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." și eu aș spune, wow, nu-i rea deloc ideea... dar prin asta nu m-a emoționat cu nimic. Iarăși, nu-i nevoie să-mi sugerezi delicat că poetul are libertatea de a se folosi cum dorește de cuvânt, poți fi în ce perioadă vrei tu, și fiecare se manifestă poetic diferit, doar că eu am considerat potrivit să-ți spun cum se vede din afară. Cât de utile sau in- sunt remarcile mele, tu vei aprecia.

Sapphire, remarcile tale sunt apreciate prin insusi faptul ca incerci sa cauti versuri ce comunica/poarta o magie... insa nu s-a format poemul la genul "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." departe acest gind. exista uneori amurguri interioare in sevraj care tin de altfel de panouri de semnalizare... nu am inca veleitatea de a ridica in general, cititorii de pe scaune. si nici nu am de gind. inca nu. asa cum iti spuneam, sint ancorata/naufragiata momentan in perioada bleu a vietii...

depinde din ce punct de fuga privesti, Francisc. totul e sa ai o perspectiva magica.

esti prea desteapta ptr. mine. tu vezi lumea cunosti people, ai texte remarcabile, cunosti limbi, ai tupeu poetic, pictezi, poate si canti, sculptezi ...no? pb e ca scrii slab

Francisc, din punct de vedere al solistei, nu este nevoie de dirijor.

francisc, am impresia ca esti ignorant in ce priveste Regulamentul Hermeneia. Eu iti reconad sa il citesti si sa te conformezi lui. Observ ca esti cel care ai initiat aceasta sarada. Ai ceva de spus, spune la obiect si nu confunda Hermeneia cu altceva. Si asta indiferent de parerea ta despre calitatea unui text