imaginea utilizatorului niculescu

o port pe mama în pântec

o port pe mama în pântec
îi simt pulsația sângelui mișcările bruște
mă fac să-mi schimb poziția
față de mine
ar fi cazul să mă schimb complet
să renunț la țigări
& la multe alte obiceiuri proaste
mama îmi ține gândurile în șah
coastele mele materne
o îmbrățișează
sunt zile când pare neliniștită
când tristețea îi piaptănă părul
într-o lume însingurată

eu îi spun povești
și adorm

mama crește iubitoare în mine

Comentarii

eu văd, în zilele când mama mea face șpagata, că va fi cald. în zilele cu norișori, mă trage de ombilic. fiind poet, numesc asta regressum ad ombillicum. ea râde, scoate o mână și cere o țigare superfină. și-n timpul acesta lung, pufăind amândoi, îi recit din coliba unchiului tom, sau îi cânt pe nas 10 negri mititei, dacă n-o venit alocația.

Demential comm-ul lui Dorin, insa uite asta se intampla cand cineva (in speta aici autorul acestui text) incearca sa fie altceva decat este. Asta nu ar fi rau pentruca de aceea suntem aici oameni care experimentam, dar chiar asa? sa fii cu totul altceva decat esti? this is sick man... Oricum, daca ar fi sa adaug ceva la suculenta remarca a lui Dorin ar fi asa: pornind o analiza de la ultimul vers "mama creste iubitoare in mine" putem vedea retrospectiv o inversiune procreativa a gestatiei incuibata intr-o anatema. "eu ii spun povesti si adorm" Noapte buna