imaginea utilizatorului caminante

Nu-mi amintesc nimic despre tata

ştiam unde e
după lumina roşie
avea o pipă de os c-un fel de lujeri
şi tutun

atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară

se lăsa dus de copii
făceau cărucioare de lemn
le coborau huruind ca în mină
eu fugeam să m-ascund
între palmă şi bara de lemn
acolo era tata
ţinându-se bine

mai întâi se ridica într-un cot
apoi mi-era tată
îşi târa piciorul
de colo-colo
câteodată voiam să-l îndes înapoi
ca pe-un vierme
ce sferă perfectă ar fi fost
cu lumina ei roşie înăuntru

în parc
mă ţinea de mână
eram îmbrăcată subţire
frigul se unduia
undeva lângă fier
îmi legam balonul acolo
şi-i ceream bricheta
să mă joc cu ceva
apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare

nu-mi amintesc nimic
despre tata
e ca şi cum m-aş juca cu o flacără
să văd până când
pot ţine mâna deasupra

Comentarii

pacat ca un astfel de poem trece

pacat ca un astfel de poem trece neevidentiat. nicio vorba, nici un rand. senzaatia cu care ramai dupa citire trebuie sa te indemne sa lasi macar un rand, un semn de trecere.

''atunci aveam timp
scoteam tot pluşul din perne
îl întindeam pe jos să fie moale
cine ştie
striga în somn
şi-am văzut oameni mari
căzând de pe scară'' mi-a placut foarte mult strofa aceasta, pentru senzatia onirica indusa atat de fin, pe nesimtite.

am oscilat mult gandindu-ma cum

am oscilat mult gandindu-ma cum sa-ti multumesc.
suffice to say, voi fi prin preajma. cam in felul asta, cam ca-n strofa aceea.

in rest, ca de obicei, defect preluat de la maica-mea, reusesc sa vad defectele in orice. nu le spun, las' sa le gaseasca altii. :o)

multumesc, abia acum am vazut

multumesc, abia acum am vazut comentariul tau. asta-i una din creatiile de care intitial mi-a fost jena, deci mi-e relativ greu sa rezonez la aprecieri insa ma bucur ca mai transmite emotie si creeaza cate-o legatura, ici-colo. :o)

cateva mici inconveniente:

cateva mici inconveniente: repetitia verbului avea in primele 2 strofe.

c-un fel de lujeri şi tutun - adica cu ce fel?

un fel de white noise - repeti un fel, si apoi un aglicism aiurea - bogatia limbii romane lasa de dorit?

apoi mâncam struguri
lui îi scăpau mereu
exact ăia
pe care-aş fi vrut să-i mănânc
cel mai tare - pt evitarea stangace a verbului a manca - exact aceia mai dulci

in rest poemul e ok, felicitari pt emotie

felicitari pentru observatii, de

felicitari pentru observatii, de fapt sunt convinsa ca daca am observat amandoi imperfectiunile astea, le-au observat si altii. nu pot pur si simplu sa fac modificari, n-am cum, e un blocaj. pot sa tai white-noise-ul fiindca demult voiam sa o fac - aduce ceva poate, dar sigur ia altceva si ia mai mult. dar habar n-am care-i termenul similar din limba romana fara sa para artificial importat (zgomot alb? bah!).
am vrut sa fie un pic brut, colturos, e unul din cele total nelucrate, ceea ce nu mi se intampla des. spun asta fiindca desi inteleg perfect de ce ar trebui evitat "exact ăia/ pe care-aş fi vrut să-i mănânc" mi se pare c-as indulci imaginea de hobbo din acel moment, a celei care l-a scris.
multumesc mult pentru observatii, realizez ca nu sunt singura. :o)

Uh, nu zice niciodata niciodata.

Uh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.

O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...

asa-i.

asa-i. si despre una si despre cealalta. :o)

despre cealalta: n-as explica nicicand vreo idee. de acord ca ar fi ca si cum ai pica de doua ori, la poezie. restul sunt chestii de forma si uite, o discutie prinde bine. imi pare bine ca iata, am prilejuit-o.