imaginea utilizatorului Ecaterina Bargan

notițe ascunse

mi-am încheiat bumbul de sus de la haină
și am pornit contra vîntului tomnatic
loveam trecătorii din mers
îi loveam cu furia mea nestăpînită
mi-am strîns pumnii în buzunar
mai departe nu țin minte nimic
amorțisem

vomitam toate păcatele pe furiș
în gropițe pe care le-am săpat
la timpul lor

îmi repugnă toate lecțiile
care mi se dau ca niște curele la fund
lecții pentru care eu plîng dimineața

îmi răscolesc amintirile
mă opresc în fața fiecărei decepții
o privesc îndelung
ca pe un manechin de după vitrină
manechin care mi-a furat hainele și viața
lăsîndu-mă goală în mijlocul străzii

castanii sunt copți
dar nu își lasă fructele
așa cum eu nu îmi las visele
deși mi s-a răscopt copilăria

izbucnesc în plîns
și nu pot face nimic cu mine
aud scîncetul unui copil
mi se face rușine

mă simt între pereții aceștia
ca într-un cimitir
cu poarta închisă

taci acum taci

Comentarii

Ecaterina, poemul asta nu e rau deloc, are forta si comunica cu cititorul, ai reusit sa transmiti starea in care te aflai destul de bine. Imi place si cum ai versificat, parca vad o maturizare a scrisului care ma bucura. Ce nu imi place si trebuie sa-ti spun sunt: 1/ Strofa a doua cred ca ar trebui sa se opreasca la primele trei versuri fara explicatiile din celelalte doua 2/ "deceptii suparator de triste" cred ca e prea mult... In rest, mi-a placut. Te mai astept cu poeme asa. Felicitari! Andu

si mie imi pace andule, amice. m-a inspirat foamea lui hamsun. imi dai si o penita, prima, asa, ca sa fii cel mai original. sa incurajezi omul pe lare l-ai injuratla o vree. am facut modificarile de care zici. oricum merci, si fara penita. ec