imaginea utilizatorului emiemi

nokia 8200

într-o zi o să mă fac mare atât de mare încât oamenii
vor intra în mine ca pe un hipodrom atunci voi fi plin
de gentlemani și femei cu pălării victoriene se vor uita cu nesaț la hematiile mele cabrate ca niște cai de rasă

știu că nu-ți găsești locul în orașul de termopan
în fiecare noapte îți spun povești aseară ți-am spus de dumnezeu când era mic
mama i-a dat o cutiuță din care ieșea o balerină dumnezeu învârtea cheița balerina dansa între pereții de sticlă tu dansai între pereții de sticlă ai adormit visând că îmi pregătești supă de perișoare

în fiecare zi mă întrebi ce mai fac (te superi tare când uit lucruri mărunte tocmai lucrurile mărunte ne fac oameni îmi spui)

azi am aflat că există bere la trei litri a plouat puțin mirosea a zahăr am fost la un bătrân care voia să vândă o garsonieră am tăiat-o din greșeală pe angela la deget m-am simțit vinovat am roșit până în vârful urechilor sunt nou la locul de muncă încerc să mă conving că fac ceva important încerc să dau lucrurilor de capăt de parcă aș deșira o papiotă cu ață bătrânul cu garsoniera nu era acasă oricum l-aș fi găsit beat angela nu-și mai simțea degetul

ieri mi-am dorit să-i ajut pe toți

mihai clăpăugul nu mai cântă la acordeon în centru umblă din farmacie în farmacie vorbește singur într-un oraș clăpăug rânjește sugrumă în gând pe ăia care i-au luat banii

i raise my hands to heaven of curiosity
i don’t know what to ask for
what has it got for me

dimineața ies cu veve la o țigară suntem singurii fumători aruncăm chiștoacele în urma noastră mircea verifică dacă i-a rămas ceva de fumat mircea e aproape schelet poartă șapcă iar pe umeri o fetiță nu-l cheamă mircea noi l-am botezat ca să existe orice om trebuie să poarte ori nume ori șapcă ori o fetiță

nu am văzut niciodată: un elefant un avion în mărime naturală casablanca un actor renumit brânză cu mucegai trufe un canish imperial

azi mi-am dorit să-i ajut pe toți să port mască la fel ca în benzile desenate angela mă ține la curent fiul ei știe puterile fiecărui erou l-am întrebat dacă știe vreunul care te face să simți ceea ce simte și el

mă iartă ascultam la llorona mi-a venit să mă învârt prin toată casa și-am uitat să mai spun

că mulți oameni se bazează pe mine și eu nu știu dacă voi face față
că plămânii cedează când ascult paloma negra
că sper ca luna iulie să-mi aducă ceva clienți măcar din ăștia care se întorc acasă altfel nu am cum să fiu în aeroport
că mâine când voi citi lectura în biserică n-o să vadă nimeni că tremur
că o să fiu atât de mare încât oamenii vor intra în mine și se vor uita la coastele mele cabrate ca niște femei cu pălării victoriene

nu că ar conta
un elefant un avion în mărime naturală casablanca un actor renumit brânză cu mucegai trufe un canish imperial

doar viața părăsind trupul ca un rânjet

Proză: