imaginea utilizatorului Alexander

mov

mergeam deseori pe linia de tren
plină de mărăcini
în căutare de şopârle

eram trei
o sfântă treime a copilăriei
cu pantalonii zdreliţi

când ajungeam acasă
acelaşi chip de mamă mă întâmpina
ieşind parcă direct prin uşă

acelaşi miros de mâncare
proaspăt pregătită ca pentru un zeu

mă sprijineam cu mâna stângă de peretele din hol
pentru a mă descălţa
mama îmi pipăia noua vânătaie
inflorită pe genunchi

şi rămâneam aşa
cu un picior în aer
aşteptând cu înfrigurare
sărutul pe pata mov

Comentarii

,,o sfântă treime a

,,o sfântă treime a copilăriei" şi ,,pata mov" ...iată cum trâim fiecare din noi poezia şi ne dăm seama târziu, sau poate nu :) Frumos poem, emoţionant! S-a scris mult despre copilărie şi parcă tot nu e destul. Am citit cu mare bucurie. Mulţumiri.

De fapt, dacă stau bine şi

De fapt, dacă stau bine şi citesc, întreg textul este frumos - sărac termen, "frumosul" ăsta, dar atât de încăpator, totuşi. Nimic forţat, nimic preţios; natural. Şi atât de cuminte...

Felicitări!

pi pun es: vino mai des pe aici!