imaginea utilizatorului Virgil

memento II

fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată

ar fi atît de ușor
am da filmul înapoi
ne-am așeza în fotoliul enorm din piele
între brațele inerte ale blănii de urs polar
am lăsa timpul să intre încet în noi
ca un cuțit lung ascuțit
pînă în adîncul măruntaielor
pînă dincolo de pîlpîirea oricărui gînd
fără să taie sau să străpungă ceva
l-am lăsa să treacă prin noi
ca o șerpuire de argint viu
să doară perfect
fără ezitări fără intensități bruște
fără absolut nici un zgomot
l-am lăsa să fie adevărat
să intre în fiecare cotlon
în fiecare ascunziș al tăcerii sau al rușinii
în fiecare crevasă a vreunei sugrumate amintiri
am lăsa ochii să înceteze a ne mai fi adevărul
am lăsa întrebările să bolborosească din adînc
să țîșnească precum un puroi viu
inhibat în catacombele inimii noastre
am lăsa spinii fiecărui gînd să pătrundă încet
în pielița timpanului în meninge
și pînă dincolo de labirintul fiecărui sinus
am sta așa ca într-un fel de răstignire sublimă
pe lemnul translucid al fiecărui cuvînt nerostit
pe crucea fiecărei clipe lăsate în cumpăna unei așteptări imposibile
ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal
a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată
pînă cînd s-ar aburi ușor
iar apoi am scrie cu degetul pe el
acel cuvînt pe care nu am avut curajul să îl rostim vreodată
l-am privi pînă în clipa în care s-ar topi
și am rămîne așa pentru multă multă vreme

Comentarii

Poemul e bun, ideea e centrala. Insa cred ca ai introdus cam mult balast. "Fotoliul enorm din piele" cred ca e deajuns "fotoliul din piele" (ai vazut fotolii din piele mici, inghesuite?) "fara absolut niciun zgomot" la fel "fara niciun zgomot" e mai non-pleonastic, "pielita timpanului" e hilara, de ce nu simplu "in timpan, in meninge" (sau atunci in pielita timpanului si in pielicica meningelui :-) "un fel de rastignire sublima" - exagerat de ce "un fel de"? aici "intr-o rastignire sublima" ti se pare ca nu e de tine or what? "asteptari imposibile" e cliseu. Pe final nu prea mai am de carcotit :-) Un poem bun, imi place ca Virgil scrie lately. Penita nu mai dau ca dup-aia imi ies vorbe, dar se subintelege. Andu

Domnule Virgil, întrucât nivelul de novice nu reprezintă întocmai aspirațiile mele pe Hermeneia, am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte. Așadar mi-ar fi plăcut ca să folosiți cuțit de disecție în locul sintagmei descriptive lung-ascuțit, urmată apoi de adânc. Astfel ați fi spus, ca un cuțit de disecție-până în măruntaie. Mai simplu, mai eficace, mai poetic. Continuați cu o contradicție – trecând la – fără să taie și mergeți de ideea argintului viu, metal în stare lichidă – acel argint viu în termeni populari (mercurul), fiind în totală contradicție cu cuțit lung și ascuțit. Mai aveți o stângăcie – spinii să pătrundă în pielița timpanului. A patrunde în - implică a intra în profunzime în ceva, iar pielița timpanului este extrem de subțire... nici măcar dacă o luăm ca licență poetică nu are susținere. Vă recomand să puneți PRIN. Anatomic vorbind, nu aș fi de acord nici cu labirintul sinusului, probabil că v-ați gândit la melc, dar aici puteți invoca licența poetică. Recomand folosirea conjuncței ȘI în locul construcției mai puțin poetice IAR APOI. Mai simplu, mai elegant. Și vă mai atrag atenția să urmăriți versurile. ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el De cine ne-am lipi obrazul? De fereastra fiecarui viitor. Pe cine am scrie cu degetul? Pe ferastra. Pe EA. Înlocuiți vă rog pe EL cu EA. Mai aveti doua stangacii. Repetati de doua ori in poezie termenii adanc si nerostit. Abuzul unor sintagme, fără să aibă măcar naturalețea unei figuri de stil precum repetiția - ne poate duce cu gândul la un limbaj sărăcăcios, la lipsa de inspirație a poetului. După cum vedeți, am făcut o analiză extrem de atentă a textului dumneavoastră, din dorința de a vă ajuta sa îl îmbunătățiți astfel încât să poată avea unda verde pentru hârtie. Cu prețuire, Lerman Kruger.

kruger, în primul rînd se pare că ai călcat cu stîngul în Hermeneia. Și spun asta pentru că demonstrezi că (deși ai promis) totuși nu ai citit „regulamentul” Hermeneia. Pentru că dacă îl citeai descopereai acolo că „Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces.”. Deci problema „aspirațiilor” tale mi se pare pusă prost. Apoi, decizia cu privire la încadrarea membrilor Hermeneia la înscriere nu prea mă mai preocupă de foarte multă vreme. Există un consiliu care decide asupra acestor lucruri iar eu prefer doar să veghez ca să nu existe dezechilibre sau abuzuri. Dar am suficientă încredere în capacitatea lor de decizie. De aceea nu înțeleg expresia „am găsit de cuviință să încep să vă comentez pe dumneavoastră și să acumulez puncte”. Poate mi-o explici tu. Pentru că deocamdată nu a reușit decît să îmi demonstreze că urmărești să mă jignești. Iar asta este întradevăr o idee proastă. Dacă ți-a trecut cumva prin cap că pot fi „cumpărat” sau dispus să afectez deciziile Consiliului Hermeneia din rațiuni „mioritico-balcanice” atunci ai făcut o gafă semnificativă. De aceea aștept o explicație plauzibilă a expresiei tale. În ce privește textul, îți mulțumesc că te-ai aplecat asupra lui. Am cumpănit și eu asupra folosirii termenului de bisturiu dar m-a deranjat puțin tehnicitatea sonorității lui. În ce privește sintagma „cuțit de disecție”, pe lîngă faptul că sună puțin cam aiurea (și în mod normal se folosește bisturiu), în plus aduce cu sine și o conotație macabră (cea a disecției cadavrului) iar eu (sau noi) în ipostaza textului nu eram mort și nici nu există acolo o intenție morbidă. De aceea sugestia ta nu este nici mai simplă, nici mai eficace și nici mai poetică. De fapt am cochetat mult cu ideea acelei săbii (sau pumnal) cu care se face sepuku sau hara-kiri, sau m-am gîndit și la cuțitele (andrelele ??) pe care și le introduc unii fachiri fără a sîngera. Totuși riscul confuziilor devenea prea mare. De aceea a rămas și rămîne așa. Nu văd unde este contradicția între „cuțit lung și ascuțit” și „argint viu”. Mă tem că ai probleme semnificative cu imaginația dacă nu mă poți urmări în această „călătorie estetică”. Mie, dimpotrivă, mi se pare extrem de sugestivă legătura dintre cele două imagini, cea de a doua fiind evident o prelungire cinematografică a celei dintîi. Dragul meu, înainte de a mă acuza pe mine de stângăcii eu zic să citești cu mai multă atenție și (așa cum spun uneori unii poeți mai „intimiști”) cu inima. În orice caz, remarca despre faptul că „pătrunderea” nu poate fi decît „în profunzime” mi se pare o glumă, un fel de nod în papură și nu cred că este nevoie nici măcar de o licență poetică pentru o asemenea exprimare. Eu zic să eviți astfel de aberații daca intenționezi să te iau in serios. La fel de „glumiță” e și chestia cu „în” sau „prin”. Repet, dacă nu vrei să fii privit ca un fel de Gică-contra renunță la astfel de preudo-critică literară. E foarte ușor să îți pierzi credibilitatea și foarte greu să o recîștigi, pe Hermeneia și oriunde. Apoi, nu dragul meu, nu m-am referit la melcul urechii interne ci m-am referit, așa cum am scris, la sinus(uri). Nu văd nici aici de ce nu se poate folosi ideea de labirint. Cu excepția cazului că nu îți place ție. Well... Nu cred că „ȘI” e „mai simplu și mai elegant” decît „IAR APOI”. Mai „simplist” da, dar nu m-a interesat să sune mai simplist. Oricum „IAR APOI” conține substraturi care îi lipsesc lui „ȘI”. Am însă senzația că tu nu poți percepe asta din păcate. La chestia cu fereasta era vorba de „cristal”. „am scrie cu degetul pe CRISTAL”. Cred că asta rezolvă aparenta (pseudo)confuzie. Nu cred că repetarea unor termeni - vezi că aici folosești cuvîntul „sintagme” aparent fără să știi ce îneamnă de fapt - deci, nu cred că repetarea unor temeni este neaparat stîngăcie. Asta cu excepția cazului în care citești superficial un text sau urmărești doar să găsești nod în papură. În ce măsură limbajul meu este „sărăcăcios„ și „lipsit de inspirație”, well... sînt dispus să mai aud și alte opinii. Argumentele tale nu au reușit decît să mă amuze. Sub nici o formă însă ce ai scris tu aici nu se poate numi „o analiză extrem de atentă a textului”. În orice caz, de vreme ce există undeva un volum de poezii și sub semnătura mea, te asigur că știu destul de bine cum și cînd un text apare pe hîrtie. Ce aș mai vrea să îți spun este că textele mele nu au apărut pe hîrtie pentru că eu aș fi insistat sau aș fi plătit pentru asta ci pentru că editorul a insistat să le tipărească. Ceea ce reprezintă, evident, o mare diferență, dragul meu. Poate că pînă aici am privit, așa cu condescendență comentariul tău. Dar a numi asta „o analiză extrem de atentă a textului” mi se pare o aroganță ridicolă care îți face rău numai ție. Nu știu dacă îți dai seama dar, odată devenit ridicol aici pe Hermeneia este destul de greu să mai fii luat în serios. Tocmai de aceea îți spuneam mai sus că ai călcat cu stîngul. Ce vei face de aici înainte și dacă vei lua seama la recomandările mele depinde numai de tine. Îți urez succes.

Virgil, ne-am lipi obrazul de fereastra de cristal a fiecărui viitor care ne-a fost posibil vreodată pînă cînd s-ar aburi ușor iar apoi am scrie cu degetul pe el de cine ne-am lipi obrazul? - de fereastra ce fel de fereastra? - de cristal cine se abureste? - fereastra ce fel de fereastra? - de cristal pe cine am scrie cu degetul? - pe fereastra ce fel de fereastra? - de cristal Deci, Virgil, dragul meu, esti corigent la limba romana. In loc sa tii cont de sfaturile si sugestiile mele, iti aperi punct cu punct lacunele. Cat despre credibilitate pe Hermeneia, te rog sa ma scuzi. Nu doresc sa fiu ipocrit pentru a fi credibil. Considera comentariul meu extrem de corect, daca poezia ar fi avut trecere, o apreciam asa cum am facut cu poezia lui Dorin. Nu cred ca am adus in discutie cartea dumitale. Se face ca in ultima vreme mi-au cazut pe mana cativa poeti debutanti pe care i-am prefatat, recenzat, le-am ingrijit volume, deci nu este nevoie sa te justifici. Cat despre premii, nu tin de cald la suflet, doar maresc ego-ul. Iti recomand sa fii receptiv la comentariile mele, nu am rele intentii. Cumva, stiu, ca vei tine cont. Sper sa nu te superi, sa ramai receptiv si sa nu te razbuni. Lerman

kruger, iată că începi să mă amuzi. Pentru mine aici e dimineață și e bine să zîmbesc de dimineață. Dar bănuiesc că îți dai seama că mă amuzi așa cum m-ar amuza un saltimbanc. Tot de dimineață. Și cel mai mult mă amuză felul acesta ridicol cu care te bagi în seamă. Dar e ok. Poți continua. Fiecare om are nevoie și de săpun, și de pastă de dinți și de asemenea are nevoie și de saltimbanci. Mai ales că oferi spectacole pe gratis este excelent. Sper că nu ai să te superi dacă uneori am să te bag în seamă iar alteori nu. Uneori sînt ocupat și nu am timp de jocă. Dar uneori, așa ca divertisment, am să te bag în seamă. Revenind la text acum; despre în ce măsură sînt sau nu eu corigent la limba română nu știu ce să spun. N-am rămas niciodată și zic eu am avut profesori foarte exigenți. Dar argumentul tău este din nou o glumiță. De unde și pînă unde scoți tu că nu merge acolo "am scris cu degetul pe cristal" ci doar "am scris cu degetul pe fereastră" rămîne așa, mai degrabă o enigmă pentru mine. Sau te pomenești că și acest lucru e legat de corijența mea la limba română sau alte chestii precum sărăcia limbajului, blah, blah, blah. No comment, dragul meu. Încep doar să pierd speranța că mă voi bucura de argumente solide venind de la tine. Dar poți să mai încerci. Dragul meu, nu am citit poezia lui Dorin și nici comentariul de acolo așa că nu știu despre ce vorbești. Dar te cred. Rămîi însă dator cu răspunsul la întrebarea mea. Ce ai vrut de fapt să spui prin acea expresie? Nu m-am justificat și nici nu am simțit nevoia aceasta dragul meu. Dar am avut și eu impresia că nu știi cu cine vorbești. Pentru că nu știi. Așa cum crezi (probabil) că știi ce anume se merită să intre într-o carte probabil că la fel de bine știu și alții. La urma urmei nu ești decît un pseudonim într-un spațiu electronic care se comportă mai degrabă ca un troll. Dacă ne spui cine ești în realitate, ce cărți ai scris, ce cărți ai recenzat, etc, poate că am să mă opresc cîteva clipe să te bag în seamă ca atare. Altfel, mă tem că mă voi mulțumi doar să zîmbesc condescendent citindu-ți comentariile. În ceea ce privește recomandările sau bunele tale intenții, așa cum ți-am spus, deocamdată văd că vrei să aduci o notă zglobie pe Hermeneia. Atîta vreme cît respecți "regulamentul" poți să fii chiar și saltimbanc. Eu nu cred din principiu în răzbunare. Dar chiar dacă aș crede, în opinia mea răzbunarea (ca să fie răzbunare și nu altceva) trebuie să conțină o măsură de cavalerism și să se adreseze cuiva pe măsura ta. Deocamdată părerea mea este că tu ești sub acest nivel. Așa că nu trebuie să te temi, dragul meu.

Un limbaj voit cavernos cu multe trimiteri la organic, asezate probabil pentru a evidentia o atitudine de recuperare a realului prin imersiunea in sine... cautare laolalta cu acea constiinta a zadarniciei oricarei cautari... aproape frumos.