imaginea utilizatorului queen margot

laleaua neagră

poeme pe șevalet

(schița)

ți-aș lua gândurile
din casa a doua a lunii septembrie
ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți
înainte ca spectrul morții
să-și întindă sânii
peste tremurul nervos al aripilor
ți - adulmec măduva
adâncurile nisipul
cana cu lapte zâmbetul
cămășile de mătase hormonii
halatul din baie pescărușii
singurătatea misterioasă a memoriei indigo
ochelarii uitați mereu pe masă
ca un semn de carte
semnat kelaro, 1iunie 2007
..................................................

laleaua neagră (tempera)
.................................................

ți-aș lua gândurile din casa a doua a lunii septembrie ca pe un pumn de caviar
le-aș înghiți, spectrul morții să nu-și întindă sânul violet
peste tremurul nervos al aripilor
adulmec măduva adâncurilor nisipul cana cu lapte zâmbetul
cămășile de mătase hormonii
aud pași pe dalele indigo ale memoriei
mici hiragana scrijelind pereții de ceramică cu cuțite flamingo
amintiri dintr-un vis, plângeam că mi-e frică de păsări
de leațurile ascuțite ale gardurilor
de beciuri
tata mi-a spus că voi fi elev la școala de arte
primise acasă o scrisoare despre o testare
nu poate fi adevărat, papa, doar le-am scos limba
știi că eu nu cânt pentru străini
flash-uri pe trepte în septembrie în fața liceului
miroseam sacoșele cu struguri ale mamei
păreau ouă de sticlă în care doarme un lup din desenele rusești
șters de teacher în prima zi de școală
eu nu-mi amintesc abecedarul, nici florile, nici zâmbetul ei
nici clopoțelul, nici orele de vioară
îmi amintesc un lup fantastic ce alerga pe tablă după iepurii din bănci
peste liniatură peste pătrățele
am încercat să reconstitui conturul pierdut
din dârele colorate ale apelor curgând pe tabla ca un cearșaf ud
la țară buncia (ăsta era numele bunicii ) punea apă în balie și spăla fetele
apoi hainele prăfuite de soare
cămașa cu care umbla peste zi în urma noastră
într-un târziu spăla țoalele le-nșira pe garduri
credeam că li se scurg mațele pe maglă
stăteau ca o tablă ștearsă cu borș
o plăcuță cromatografică din care dispăruse desenul
o lamelă furată de sub microscopul privirii
c-un bulgăre de glucoză în mână, adus de mama de la fabrică
zgâriam litere într-o limbă a lupilor
necunoscută celor care c-un scris auster
îmi urau bine ați venit în clasa I

în banca de la ușă un lup alb
înghesuit în măruntaiele revoltate ale unui cap ciufulit
țipa ca o lalea neagră
semnat kelaro , 2 iunie 2007

Comentarii

Asa as vedea eu poemul: "ți-aș lua gândurile ca pe un pumn de caviar și le-aș înghiți ți - adulmec măduva cana cu lapte zâmbetul cămășile de mătase hormonii halatul din baie singurătatea misterioasă a memoriei" Da, chestia asta cu gindurile inghitite ca un pumn de caviar imi place. Finalul insa l-am intilnit de prea multe ori sa ma impresioneze. In opinia mea, in ceea ce am scos mai sus e poezie.

daca ai intalnit acest final de multe ori, te rog citeaza/mi doua titluri sa le citesc si eu .... apoi o sa te cred. in alta ordine de idei, multumesc de trecere ... esti un bun editor.

Katya, cred ca ar trebui sa precizez citeva lucruri. In primul rind comentariul meu a fost exclusiv asupra textului si a fost dupa cum ai observat, insotit tot timpul de "opinia mea" sau " parerea mea". Imi e oarecum imposibil sa-ti dau exemple de autori la care am intilnit acest final pentru ca, in momentul de fata, nu pot da search ori sa-mi aduc aminte unde am intilnit finalul. Pentru mine e cert e ca finalul a mai fost folosit, fara insa a spune ca te-ai inspirat din altii. Tuturor ni se intimpla sa gindim un lucru care ni se pare magic, dupa care aflam ca l-a gindit cineva cu 50 de ani inaintea noastra. Pe de alta parte nu inteleg agresivitatea constanta pe care o mentii in raspunsurile la comentarii. Pot sa inteleg faptul ca ti se pare ca textul e bun-si aici nu intervin un text e bun dupa ce e filtrat prin sita autorului, dar in momentul in care nu se vrea evolutie, de ce postezi? Eu nu am vazut nimic schimbat nici in scriitura nici in atitudine, desi de cele mai multe ori esti nedreapta cu cei care pot sa spuna ceva despre scriitura ta la modul pertinent. O sa divaghez putin si-o sa zic o scurta istorioara. Cind am descoperit literatura virtuala si aveam(trecuse ceva vreme) primele comentarii, ori nu stiam sa raspund ori mi se parea un sacrilegiu. Apoi mi-am format un nucleu de pareri(nu din cei care iti spun cit de bun esti ci din cei care iti spun violent ori pasnic unde ai gresit) pertinente si sustinute de care am tinut seama si tin seama. Nu sunt poet: e singurul mod de a te accepta si de a scrie poezie. Asta pentru mine. Chestia cu editorul o trec cu vederea. Eu nu sunt un bun editor, pentru ca asta implica si tehnica si multe altele. Eu ma intitulez un bun motor.

eminemi, voi trece peste faptul ca din punctul tau de vedere scriu la fel de prost ( ,,dar in momentul in care nu se vrea evolutie, de ce postezi? Eu nu am vazut nimic schimbat nici in scriitura nici in atitudine, desi de cele mai multe ori esti nedreapta cu cei care pot sa spuna ceva despre scriitura ta la modul pertinent.,,)ai facut o afirmatie pentru care eu ti/am cerut argumente. Am dreptul sa cer justificarea afirmatiilor tale pentru ca pe mine chiar ma intereseaza progresul. Cu tristete constat faptul ca din noi doi tu ai fost cel agresiv, insa nu ma mai dor raspunsurile brutale ale celor care vin sa ma citeasca. Nu esti obligat sa scrii nimic,insa in momentul in care decizi sa comentezi ,, verba volant, scripta manet'', trebuie sa fii capabil sa duci un dialog elegant.

Subtitlul e partea cea mai bună, e minunat! Dar poemul e prea încărcat, înghesuit în imagini, iar sfârșitul banal. Merită lucrat.

Katya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".

Ioana, multumesc pentru stropul de culoare aurie... totul e sa mi se vorbeasca frumos, ma obosesc vorbele aruncate cu toporul...

Katya, eu mai mereu am simtit in tine o nevoie de exprimare, ceva asa, ca o urgenta, ca o necesitate de prim rang. Uneori iti ies poeme remarcabile din aceasta, alteori nu. Iar aceasta soarta poetica duplicitara nu este nicidecum dreapta sau corecta cu tine si cu atat mai putin cu cei care, intamplator sau nu, te citesc. Ceea ce cred eu ca lipseste uneori poemelor tale este acel "moment de reculegere" dinaintea asternerii tale la acest lung drum al transformarii inspiratiei in cuvant. Imi pare ca tu deseori pornesti pe acest drum cu multa graba, ca si cum cineva, de acolo, de la nestiuta destinatie a poeziei, te cheama strident, te striga pe toate numele tale iar tu nu stii cum sa-l faci sa taca, macar o clipa si nestiind cum, atunci pleci la drum chiar daca esti nepregatita. As vrea sa iti pot scrie ceva si pe text, dar prefer sa nu o fac, deocamdata. Oricum, discutia asta s-a mai purtat si aici si aiurea de prea multe ori iar eu am fost mereu dintre cei care au sustinut ca despre un text scrii DUPA ce il simti. Daca nu il simti si tii la autor (autoare) in orice forma posibila, atunci scrii despre sentimente si alte lucruri cum ar fi cele de mai sus. Sper sa ma intelegi asa cum trebuie si sa nu te superi pe nimeni, ok? Iar vorbele nu pot fi "aruncate CU toporul", cum vine asta? :-) Bobadil.

andu, esti liber sa comentezi ce vrei... multumesc de trecere...o sa reflectez asupra a ceea ce/mi spui mai ales ca tu vii rar pe pagina mea ... fiecare are dreptul la opinie ..conteaza si modul in care si/o expune... nu vreau sa mai comentez nimic ..si asa mi se spune ca sunt agresiva... nedreapta ..prefer sa scriu... cum pot daca pot ... asta e...

Are ceva farmec aceasta prozo-poetica a ta insa daca alegi sa fie poezie atunci mai taie din blablauri iar daca vrei sa fie proza incearca sa conturezi mai bine personajul. Din punct de vedere tehnic exista deja cateva solutii deja clasice.