imaginea utilizatorului alma

june

textul cu numărul o mie

Experiment literar: 

Comentarii

Titlul acesta m-ar fi adus și de la capătul pămîntului, dragă Alma. Tocmai a plouat pe aici, ceaiul de salvie cu miere polifloră de iunie inundă cu miresmele altui timp peisajul din polietilenă, carton, papier mache și iat-o pe micuța June îmbrăcată în uniforma colegiului național cum se luptă cu o plapumă ai cărei cîlți ieșiți prin rosături par a spune eu sînt urîtul și dacă ceea ce fac este urît, oamenii au nevoie de urît. Nu este urîtul lui Rodin, devenit frumos și nobil prin geniul artistului, este urîtul cinic al zdrențelor second - hand, al picturii de gang, al fotografiilor sepia, al balivernelor pretențioase împănate cu declarații civice, al cimitirelor de automobile, al vitezei, al kitschu-lui... Măi ce mi-a făcut micuța June în dimineața aceasta, nici prea tîrziu, nici prea devreme ci chiar la începutul Renașterii Mileniului III. Să-ți trăiască finuța, dragă Alma, să ne bucurăm de ea!

Younger Sister, mulțumim, și eu, și June, pentru interpretare și urări. Desigur că ceaiul de salvie nu e întâmplător ales aici. Mai e ceva de lucrat pe text, precum și la partea vizuală.

Păi, tocmai ceai de salvie consumam în acel moment și mai știu că nu-i nimic întîmplător, toate acele coincidențe al căror autor țină să rămînă anonim.

Younger Sister, și eu cred că nimic nu este întâmplător. Nu știu dacă ai să mă crezi că azi dimineață, când scriam textul, am avut un gând către tine și poemele tale. Încă o dată, îți mulțumesc pentru trecerea ta pe aici.

Alma, din nefericire acelasi timp lipsa ma impiedica sa scriu cat mi-as dori, dar nu se cuvenea sa nu las semn aici. E stilul tau, categoric, si totusi e si o anume detasare de cuvant ca matca si apropiere de sens pe care o remarc cu bucurie in versurile tale. Foarte puternic mesajul vizualei tale, Alma. Ce mai cred ca ar mai fi de revazut (desi ne-ai spus, nu-i asa, ca e un poem care s-a scris din necesitate aproape, ca ultimul, nu-i asa, graba aceea de a scrie): "ma grabesc sa il scriu e foarte tarziu sau foarte devreme", aici ai creat senzatia de deja vu, poate daca ai sugera doar ideea paradoxului de foarte devreme ar fi suficient, chestia cu tarziul se subintelege cumva din "ma grabesc"; "exist intr-un sfarsit intru-un punct terminus"... parca e prea diluata senzatia fata de cea cu panglica rosie de dupa (care, btw, te smulge pur si simplu din rolul de observator si te face sa te implici in poezie), si as mai renunta si la "fara a fi citit biblia", ca fiind prea mult spus, fata de restul poemului (dat fiind si indiciul din penultimul vers. Ai pus la un moment dat doar poza, in sepia, la inceput. Parca mi-ar parea curajos experimentul in seia, fara sepia :)

Eu m-am saturat sa gasesc cuvantul "sepia" in poezie... probabil insa ca fiecare dintre noi avem cateva fixuri, ca motive nu le putem numi.

Bianca, mulțumesc de sugestii, voi ține seama de ele. Nu știu dacă mai merge acum poza în sepia, dar mă voi gândi la acest aspect. Acteoane, tocmai pentru asta manifest și eu aici: "fără sepia". Dacă citești atent, nu e "sepia, e "fără sepia". Merci bien.