imaginea utilizatorului Virgil

transfigurare hermeneia.com - partea a II a

oportunități egale

Un lucru care m-a deranjat și mă deranjează foarte mult la modul cum funcționează Hermeneia astăzi este faptul că în ciuda faptului că am spus că „Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor.” totuși multe aspecte din funcționarea de astăzi a Hermeneia contrazic acest ideal. Am încercat mai multe variante și a existat o evoluție dar în final am ajuns unde am ajuns. Unul din motive a fost și este dificultatea de a descuraja calitatea proastă a textelor (vezi „criteriile” menționate în partea întîi a acestei serii) și, în același timp, încurajarea și recompensarea textelor bune și foarte bune. Asta fără a uita ca există o anumită dinamică între cantitate și calitate. Și că, deși întotdeauna calitatea este inversul cantității, totuși ai întotdeauna nevoie de o mare cantitate pentru a reuși să obții calitate. În același timp cred că este relativ naiv să pretinzi că se poate face abstracție de autorul unui text atunci cînd are loc evaluarea oricărui text. Și aici aș vrea să îl citez pe Adrian Agheorghesei, care într-o discuție pe care o purtam spunea: „Vrem, nu vrem, autorul, în funcție de cât și cum a confirmat, este prin sine o dimensiune a textului, un reper interpretativ via stil. A smulge identitatea stilistică a unui text doar pentru a se observa cât mai "obiectiv" dacă are... (exact!) identitate stilistică mi se pare o eroare. Autorul este parte din text, iar numele este una dintre cele mai importante caracteristici care-l fac pe x să fie x. A ascunde numele unui autor pentru a vedea dacă textele lui supraviețuiesc e totuna cu a smulge păsării o aripă pentru a se observa dacă poate zbura la fel de bine. Nu va zbura la fel de bine, pentru că nu are o aripă. Dacă un text al unui poet genial ar fi fost atribuit unui poet minor, fără ca nimeni să știe, acel text ar mai fi fost la fel? Nu. Pentru că autorul confirmat impune o anumită rigoare, exigentă, o anumită dinamică stilistică și cheie interpretativă. Nu-mi spuneți că-i citiți cu aceeași deschidere spirituală și cu același efort intelectual și pe Nichita S. [ca] și pe Strâmtorel Cameliu, poet de birt și cămin cultural din Cucuieţii de Vale, că nu vă cred. Când citim un text semnat de un autor valoros, facem flotări intelectuale, sondăm după sensuri care ar putea scăpa, căutăm funcții simbolice, legăm cauze de efect și, din încheietura a două versuri aparent bizare, scoatem sau descoperim idei valide, însuflețim textul, îl scoatem din placiditatea tipografică. Și știți de ce facem asta? Pentru că textul este scris de Nichita S., nu de Strâmtorel Cameliu, iar invenția lingvistică sau bizanteria lirică a lui Nichita S. e mult mai probabil să fie poezie decât invenția lingvistică și bizanteria lirică a lui Strâmtorel C. Uitați deci cum numele unui autor care a confirmat oferă anvergură textului. Să fim sobri: unele texte semnate de Eminescu sunt bune doar pentru că au fost scrise de el! Cu ce așteptări și în ce fel judecați un experiment liric semnat de un autor care a confirmat? Dar un experiment semnat de un autor care nu a reușit niciun text bun? Credeți că diferență dintre texte este făcută de... texte? Diferența este făcută de autor. În concluzie, numele unui autor este parte din text, iar a-l ascunde înseamnă a oferi un handicap major textului înainte ca acesta să fie citit. Un autor valoros poate avea doar zile proaste, pe când un autor slab poate avea numai zile bune... Faptul că un text fără autor rămâne la fel de bun sau rău mi se pare o utopie. Și atunci, de ce să riscăm să nu citim un text la modul "cât de bun/ rău poate fi"? Pentru o operație foarte delicată, alegem un doctor văzându-i doar mâinile la lucru sau știindu-i și numele, deci și procentajul de reușită? De ce să renunțăm la un crucial filtru valoric, cum este "confirmarea"? Doar că să ne alintăm că suntem cei mai obiectivi dintre subiectivi? A porni de la ideea că textele sunt mai egale dacă sunt citite în sistem anonim, pentru că există o mai mare acuratețe obiectivă mi se pare o idee retrogradă; a ascunde numele autorilor nu egalează șansele textelor atunci când sunt judecate, ci "mediocrizează" procesul axiologic; nu ridică ștacheta, ci nivelează latența valorică a poeziei, nu înalță zborul, ci coboară cerul (ca să facem și nițică poezică).”
Am vrut să se înțeleagă în felul acesta că nu suntem nerealiști (sau iraționali) încît să nu ne dăm seama de importanța identificării autorilor, cu toate implicațiile axiologice și sociologice care decurg de acolo. Dar în același timp am încercat să mă pun și în pielea unui membru absolut nou care începe să publice pe Hermeneia, și care se poate simți handicapat, dezavantajat pentru faptul că este nou venit, pentru că „nu are un nume”, pentru că nu este cunoscut, și așa mai departe. Acest handicap, vă asigur, este real. Și de multe ori unii autori care promit ajung să fie paralizați și desființați total de acest handicap. Încetează să mai scrie și abandonează total. Deși unii continuă, iar paradoxul este că uneori, unii care ar trebui să nu abandoneze se retrag iar alții, care ar face bine să abandoneze perseverează. Misterioasă este natura umană…
Toate aceste considerente, împreună cu realitatea faptului că un spațiu complex necesită tot mai multe resurse pentru a fi monitorizat în mod corect, ne-au dus la concluzia că ar fi mult mai benefic să simplificăm structurile și modul de funcționare în Hermeneia. Astfel că vom introduce cîteva elemente fundamentale clare în noua Hermeneia:

Oportunități egale

- În primul rînd în Hermeneia va exista numai un singur tip de membru – cel de Autor. Autor Hermeneia. Evident, va exista un Consiliu Hermeneia, cu Editori, Redactor Șef și Director, dar și ei în esență vor fi simpli Autori. Drepturile lor „speciale” vor exista doar din cauza și pentru realizarea funcțiilor speciale pe care trebuie să le îndeplinească. Absolut toți membrii Hermeneia vor fi Autori din prima zi cînd se înscriu. Cu toate drepturile și responsabilitățile care decurg de aici. Oricine va dori să se înscrie, și va subscrie la noul regulament Hermeneia, va deveni automat Autor. Nu există niciun fel de condiție pentru înscriere, în afară de faptul că nu te poți înscrie cu două conturi. Cu privire la o limită inferioară de vîrstă, vom menționa la vremea respectivă dacă va fi nevoie. Nu va mai exista nicio categorie de nou venit sau novice. Nu va mai exista nicio categorie de corespondent sau colaborator. Toți vor fi autori.

- Orice autor va avea dreptul să salveze și să publice pe Hermeneia un singur text literar pe zi. Fac mențiunea „text literar” pentru că, din rațiuni funcționale, vor exista mai multe categorii de texte. Dar activitatea majorității Autorilor se va axa pe textele literare. Deci timp de o zi, 24 de ore, nu vei putea publica decît un singur text. Orice alt text nou va trebui să aștepte încă 24 de ore.

- Orice text publicat pe Hermeneia va avea vizibile și funcționale pentru oricare alt membru (cu excepția autorului textului) două butoane de atenționare: „Atenție Regulament!” și „Atenție Tehnic!”. Orice membru Hermeneia va putea folosi aceste butoane în orice text. Numai membrii consiliului Hermeneia vor putea dezactiva un buton odată activat pentru un text. Folosirea acestor butoane va fi înregistrată într-un răboj. Nu pentru a descuraja folosirea acestor butoane ci pentru a descuraja abuzul. Tot membrii consiliului Hermeneia vor avea la dispoziție un al treilea buton pentru fiecare text: „Text inacceptabil!”. Odată apăsat acest buton, textul respectiv va fi scos definitiv din publicare și nu va mai putea fi niciodată re-publicat pe Hermeneia. Editorii Hermeneia vor avea dreptul și responsabilitatea acestei decizii pentru orice text literar publicat pe Hermeneia.

- Orice text literar pe Hermeneia va putea fi comentat de orice Autor Hermeneia de ori de cîte ori dorește acesta.

- Orice text literar publicat pe Hermeneia va putea fi votat cu plus(+) sau minus(-) de fiecare Autor Hermeneia cu excepția autorului textului o singură dată. Astfel că votul lui se va înregistra ca +1 sau -1, iar numele votantului va fi înscris sub text în dreptul voturilor pozitive sau negative. Disponibilitatea votării există sub orice text literar, pentru orice membru Hermeneia, indiferent dacă el/ea a comentat sau nu sub acel text. Odată votul acordat, posibilitatea votării dispare pentru acel membru Hermeneia. Dacă același membru Hermeneia introduce sub text un comentariu, după ce a votat , posibilitatea votării apare din nou pentru acest membru Hermeneia și el poate, dacă vrea, să mai acorde un vot (fie el pozitiv sau negativ). Nimeni nu este obligat să acorde al doilea vot dar aceasta este un privilegiu cîștigat datorită introducerii comentariului după primul vot. Comentariul „după primul vot” nu este necesar să fie introdus în aceeași sesiune de logare. Dar disponibilitatea celui de-al doilea vot nu apare decît cînd același membru Hermeneia introduce comentariul cronologic după ce a acordat un vot. Odată ce a votat pentru a doua oară, posibilitatea votării dispare definitiv pentru acel membru Hermeneia, sub acel text. Cu alte cuvinte, oricine poate vota o dată, iar dacă introduce un comentariu după ce a votat, mai poate vota încă o dată, sub acel text. Importanța acestor voturi și modul cum vor fi cuantificate va fi discutată cînd vom descrie funcționarea noii Hermeneia.

- „Regula celor 7 zile” sau „Cele șapte zile de grație”. Orice text salvat și publicat pe Hermeneia va putea fi editat numai timp de 7 zile din momentul în care a fost salvat pentru prima dată pe Hermeneia. Pentru a înțelege cît mai bine semnificația și implicațiile acestei reguli vă voi oferi cîteva clarificări: Toți știți ca un text (orice text), cînd este scris si salvat de autorul lui pe Hermeneia, poate fi „Salvat ca și concept” (cred că voi prefera de acum să folosesc termenul de „Ciornă”), sau poate fi "Publicat". Dacă este „Publicat" implicația este că este vizibil (fie ca titlu, fie ca rezumat, fie in totalitate, peste tot pe site). Dar el ESTE vizibil PENTRU CĂ ESTE UN TEXT PUBLICAT. Autorul lui poate oricînd să îl „deschidă”, să îl editeze și să îl „Retragă” din publicare. În momentul cînd textul este „Retras” din publicare, el, textul, re-devine concept(„Ciornă”) și nu mai este vizibil decît pentru autorul lui (și eventual pentru editori). (O marcă de deosebire a unui astfel de text este faptul că apare a fi pe un fond roz.)
Regula generala „a celor 7 zile”, este că DIN MOMENTUL ÎN CARE UN TEXT LITERAR ÎMPLINEȘTE 7 ZILE DE CÎND A FOST SALVAT PRIMA DATA PE SITE (indiferent sub ce formă), deci din acel moment, nu mai poate fi editat. Implicațiile vor fi mai multe:
- Prima este că dacă textul este "Publicat"(deci vizibil), autorul lui nu mai are la dispoziție butonul "Edit(ează)", deci nu mai poate modifica textul chiar daca vede ceva rău sau incorect în text. Textul respectiv nu mai poate fi editat și/sau implicit corectat.
- O alta implicație este faptul că, daca textul a fost "Retras" din publicare (printr-o anumită decizie, de către autorul lui sau de către un editor) înainte de expirarea celor 7 zile, dar între timp cele 7 zile(de grație) AU EXPIRAT, iar textul nu a fost "re-salvat" și "re-publicat" în timpul celor 7 zile, el nu mai poate fi editat, deci nu mai poate fi re-pus in publicare. Deci va rămîne definitiv invizibil. Butonul "Edit(eaza)" nu va mai fi disponibil odată cu expirarea celor 7 zile din momentul cînd el a fost salvat pentru prima dată pe Hermeneia. Textul va rămîne "concept", „ciorna”, ne-publicat si ne-vizibil pe site. Această regulă va fi valabilă pentru absolut orice text literar.
- O altă implicație este că editorii vor putea totuși (și DUPĂ EXPIRAREA CELOR 7 ZILE) să „editeze” textul, în sensul că îl pot „retrage” din publicare DACĂ DESCOPERĂ CEVA DEFECT în text. Problema este că deși îl vor scoate din publicare pentru defecte CE AR FI PUTUT FI CORECTATE ÎN CELE 7 ZILE (DE GRAȚIE), acum va fi prea tîrziu. Textul va rămîne concept, „ciornă”, ne-publicat și ne-vizibil pe site pentru totdeauna. Autorul lui îl va putea vedea pe fondul acela roz dar nimic mai mult. Mai multe detalii despre aceste lucruri vă voi scrie atunci cînd vom descrie funcționarea noii Hermeneia

Comentarii

îmi place noutatea când este şi de calitate,

mă bucură această schimbare, cred că este foarte bine gândită această re-structurare, îmi place atitudinea faţă de cuplul autor-text, cred că este o formulă atractivă.

nu pot să spun decât că mi-a plăcut cum ai pus problema şi modul ei de abordare şi că abia aştept, dragă redacţie, să demarăm pe un teren literar nou!

eu una vă mulţumesc pentru preocuparea vis-a-vis de autor!

mult succes!

de la mine

o peniţă pentru primenire, voinţă, concept, muncă, efort şi sacrificiu. pentru mine este un profit ceea ce faci.

H este un profit pentru noi

H este un profit pentru noi toţi. Apreciez superlativ efortul de a face oamenii să comunice între ei, efortul de a da un suflu de viaţă (socială), efortul de a face ca fiecare membru să se simtă special, în interconectare cu toţi ceilalţi. Mult succes!

despre vot

va felicit pentru decizii; imi permit o remarca, nu vad utilitatea celui de-al doilea vot, mai ales ca poate fi accesat prin adaugarea unui comentariu; adica nu stiu, poate este o incercare de a stimula membrii sa-si exprime parerea prin comentarii, insa un comenatriu se poate reduce la un simplu -'' o poezie foarte buna' sau ceva de genul...si gata, mai dau un vot; nu stiu ce am, ma exprim greu, dar sper ca m-am facut inteleasa; iar daca am inteles eu gresit, imi retrag afirmatia.

Elena, observatia este valida

Elena, observatia este valida. Vei vedea insa in articolul urmator (sau unul din ele) ca ne-am gindit la un anumit mod in care sa contracaram astfel de derapaje. Tot la fel s-ar putea obiecta faptul ca aceasta acordare de voturi poate sa alunece usor in manifestari de troc. Pericolele acestea exista in orice comunitate si ne-am gindit la ele. Obiectivitarea este oarecum un deziderat contradictoriu daca ne gindim ca in esenta dorim sa aflam "opinii personale". Orice opinie personala este in esenta subiectiva. O alternativa ar fi sa recompensam comportamentele "percepute ca etice" dar asta ar duce din nou la "clase" de membri, si ajungem sa ne invirtim in cerc. Aceasta dilema este greu de rezolvat, daca nu imposibil. Asa cum am spus, in articolul urmator (sau unul din ele) voi expune solutia pe care o intentionam pentru pastrarea unui spatiu competitiv fara derapaje etice si eventual fara alunecare in cinism.