imaginea utilizatorului Ani

în goana trenului

tanka

curând e toamnă;
floarea pierde mirosul;
se întunecă.
dorul tău va opri și-n
gara mea ? Cine știe?

strivit de toamnă
salcâm tăcut, orb soarbe
din cuiburi ploaia.
singur pe trepte încerc
sa iau din cuier luna.

copaci aleargă
odata cu vagonul-
singur lângă geam
reflectez: câte halte
mai sunt până la capăt ?

în tren, stau la geam
conturul clădirilor-
în depărtare.
o muscă pricăjită
moare lângă tigară.

salcâmi în zare ;
copii salută trenul-
ploaie de toamnă ;
mă așteaptă cineva,
în gara înghețată ?

în compartiment
tineri fumează și râd-
afară e frig.
prin fum de țigară se
duc amintiri duioase.

raze de soare
străbat geamul aburit :
vise prind viață.
ascult imnul roților-
departe-i asfințitul.

de pe pod fluviul
fără suflare pare.
cârduri de berze :
semne pe un roșu cer-
dorobanți-podari veșnici.

dispar în zare…
înghițite de soare
cercuri de cocori.
la barieră: nuntași
viața lor stă sau curge ?

amar de toamnă,
gutuie feliată-
puf pe degete.
se duc pelicani perechi;
la capăt: o lumină.

Comentarii

Textul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.

Am vrut ca bătaia să cadă pe categoriile extetice :Yugen si Sabi.Clipa prezentă vazută din mersul trenului, intr-o continua transformare este pusă in antiteză cu eternitatea. Aranca, am corectat pe ici pe colo, părerea ta este binevenită, multumesc. numai bine.