imaginea utilizatorului solomon

ieși afară javră ordinară

ianuarie 2012, Bucuresti

în primul vers vreau să va atrag atenția
îmi e frică și vouă va este să nu devin ordinară
frică de bici de spinări late de fumigene castronul cu
resturi de tocăniță ar putea fi undeva pe o treaptă de beton
în afara casei ieșirea din spate
aici nu am cel mai bun prieten
nimeni nu vrea o potaie buboasă în curtea lui mârâind pe la uși
la selecția naturală voi pica proba niciun ong trist
nu va mai demonstra pentru mine în niciun birou cu dozator de apă
ce mă fac unde să mă vâr să nu mă prindă hingherii
mă retrag spre colței schelălăi trece salvarea smurd
e rost de vindecare
nu aud cum calc pașii mei nu au sunet
astăzi mi-am pus labe cu gheare tăiate
e rost de vindecare se aude înfundat de sus dintr-o goarnă
heruvimul tușește peste mine și celelate javre
pune mână la gură tu ăla din balcon
împrăștii virusul unic peste lucrul în sine
aici nu am cel mai bun prieten îmi e atât de milă
de activistul trist de lângă dozator
și frică de lacrimile lui originale

Photobucket
foto IBG

Comentarii

Cred că e un poem militant și de

Cred că e un poem militant și de actualitate, nu știu sigur pentru că, așa ca mereu, solomon scrie încriptat. Însă dacă e să mă refer la poză pot spune că măcar amărâtul ăla fără dinți cu căciuliță neagră din primul rând stânga jur că merita photoshop-at!
Margas

da,

da, dacă mai faci așa am să mă re-îndrăgostesc de tine (sau de scrisul tău - care e tot una). chiar ai reușit să evoluezi de la bășcălia sterling geometrică la profunzimi filozofice cu fulgerări existențialiste. am spus eu întotdeauna că din noroi răsare viața. te-am căutat înfrigurat în poză dar nu erai.

eh,

eh, nu mai bine potaie?:) pe sistemul:

noi frații tăi potaie
o să-ți dăm o bătaie
de-o să ne pomenești

Virgil,

Virgil, nu te mai indragosti de scrisul meu, ca nu ma mai comenteaza nimeni. nu eram in multime, eram in spatele camerei.
Paul, este hilar gandul ca jandarmii ar putea scanda lozica ta, undeva, canva...
Va multumesc mult.

Virgil,

Virgil, incercam si eu o gluma in spiritul epocii
stiu, Paul, stiu. am invatat la generala
:)
am facut un filmulet. sa-l pun?

pentru Virgil si cei care nu sunt,

pentru Virgil si cei care nu sunt, acum, in tara, am postat si filmuletul corespondent pozei. pe cont mai sunt filme si din alte zile. pe ceilalti din Bucuresti va astept in jumatate de ora la iesirea din metroul de la Piata Universitatii. hai sa mai iesim la aer, sa le mai numaram dintii romanilor.
Margas, fireste ca este un poem medical despre efectele sedentaismului asupra creatiei poetice. ma bucur ca te-ai prins din a doua. si eu ma prinsesem, din prima, nu era nevoie de alte semne.
V

jos pălăria! Da,

jos pălăria! Da, Ioana. Așa mai zic și eu demonstrație europeană. Văd că lumea e mai bine îmbrăcată decît acum douăzeci de ani, mai veselă, mai relaxată, culori mai vii, haine mai groase, lume mai bine hrănită, mișcări mai lente, bună dispoziție, zîmbete. Ce mai! La mai mare! Au trecut vremurile cînd amărîtul ăla de Marian Munteanu arăta slăbănog ca un Christ. Au trecut vremurile cînd fețele erau supte chiar în plină vară și mai tot ce se filma era alb-negru. Așa mai zic și eu. Aveți grijă că o să zică nenea Băsescu că lui îi datorați burtica rotunjoară, fălcuțele, zîmbetele cîmpenești și atmosfera colorată. Că dacă era Ceaușescu sau Iliescu ați fi fost ceva mai înfrigurați și mai supli. Aveți grijă. Evident, și vîrsta e de vină. Au trecut niște ani, ați mai petrecut cîteva veri pe la Santorini, Malorca. O iarnă în Alpi. Oricum mîncărica, deși nu chiar ca în Los Angeles, tot e ceva mai multișoară. Un sushi, ceva, o tonetă cu junk food. Asta e, au trecut anișorii. Dar arătați bine și asta contează. Revoluție, demonstrație, poliție, casație, universitate, metrou, china-town, patriarhie, guvern sau birou. Toate trec și vin altele, să trăiacă nenea Iancu. Bănuiesc că statuia îi e tot pe acolo. Cînd vin la vară am să trec să-i spun bon-jour. Pînă atunci sărut mînușițele și aveți grijă să nu răciți. Demonstrație, demonstrație da' sănătatea e mai presus ca toate. Nu așa spunea și bunica? Te-am pupat.

Cristina,

Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
Virgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...