imaginea utilizatorului Virgil

Hermeneia.com la o lună de existență

...

Într-adevăr Hermeneia.com a împlinit o lună de viață. Mă încearcă sentimente contadictorii. Vreau în primul rînd să mulțumesc tuturor celor care au avut răbdare cu mine, m-au susținut și m-au ajutat. Le mulțumesc pentru înțelegerea lor. La urma urmei sînt și eu un simplu om la fel ca fiecare dintre voi. Hermeneia nu s-a vrut decît un proiect pentru un website în care să îmi postez textele alături de cei care își doresc același lucru. Nu am avun nici o clipă aspirații pentru altceva. Am fost și sînt copleșit de răspunsul și reacțiile primite.
În același timp odată cu creșterea site-ului au apărut și durerile de creștere. Am rămas neplăcut uimit de atitudinea și comportamentul unor oameni. Oameni care deși au folosit și folosesc spațiul acesta în mod gratuit ajung uneori să se comporte aproape ca niște stăpîni. Alții sînt un ghem de reproșuri și de capricii. Dar cel mai mult m-a șocat descoperirea că există oameni maturi care au o imagine extrem de distorsionată despre conceptul de regulă sau normă. Unii nici măcar nu citesc regulamentul sau mesajele pe care le trimit. De aceea spuneam că acum la o lună de la lansarea site-ului mă încearcă sentimente contradictorii. Cred însă că am învățat unele lucruri și în ciuda resurselor foarte limitate de timp pe care le am voi continua să merg înainte. Un alt lucru interesant pe care l-am descoperit este că încă există oameni care nu știu ce înseamnă o anumită cyber-etică și faptul că un website are multiple limite generate de scopul cu care a fost construit, filozofia care stă în spatele lui, elementele tehnice de structură, elementele de estetică, limitele rezultate din funcționalitate și nu în ultimul rînd restricțiile impuse de securitatea site-ului în contextul în care conține o funcționare interactivă. Este o ecuație cu foarte multe necunoscute, ca să nu mai menționez necunoscutele inerente ale neprevăzutului. Pentru mine a fost și este o experiență inedită să navighez printre atîtea stînci ascunse împreună cu un echipaj de cele mai multe ori foarte solidar și răbdător dar din care nu au lipsit, așa cum era de așteptat, numuțumiții, anarhiștii și mai ales căpitanii de lighean. Îmi cer iertare dacă uneori mi-am pierdut răbdarea față de unii dar uneori numărul de nopți nedormite și mulțimea de „spărturi” prin care intra apă m-au făcut să fiu nevoit să iau decizii poate mai categorice. Rămîn în continuare adeptul cîtorva elemete importante, regula „celor două luni” (cum probabil că a ajuns să fie cunoscută), promovarea calității în textele postate, folosirea facilității de comentare numai pentru lucrul pentru care a fost creată, stimularea atitudinii generale în favoarea respectării regulamentului și eliminarea „haiducismelor”. Eu am fost membru timp de doi ani de zile pe un website de literatură și după o lună și jumătate nu aveam atîtea drepturi și facilități precum oferă Hermeneia oricărui membru încă din prima zi. Și nu am fost nemulțumit niciodată de asta. Am fost nemulțumit poate de alte lucruri dar niciodată de asta. Convingerea mea a fost întotdeauna că dacă nu pot crea ceva interesant sau valoros în strîmtorare, cu atît mai puțin nu o voi putea face cînd sînt la loc larg. Zilele trecute fiica mea m-a uimit cu o expresie. Era întîrziată cu un proiect și i-am reproșat de ce a tergiversat și a pierdut atîta timp ca să ajungă să tragă așa greu pe ultima sută de metri. Răspunsul ei m-a dat gata: „I can work well only under pressure.”
Cred că adevăratele valori se nasc nu cînd ai toate resursele ci cînd ești „handicapat”. Marele istoric britanic Toynbee spunea că dacă Homer nu ar fi fost orb ar fi ajuns un banal soldat grec dar n-ar fi devenit niciodată marele poet al antichității. Probabil că nici Moise nu ar fi devenit legislatorul lui Dumnezeu dacă nu ar fi fost bîlbîit și nici Leonardo da Vinci nu ar fi devenit artist dacă nu ar fi fost copil din flori. Tot zilele trecute citeam ceva de Constantin Noica: „Orice artă se întemeiază pe o tensiune: cea dintre limitația mijloacelor (sunet, culoare și formă, piatră, cuvînt doar) și nelimitatul mesajului; e o limitație care nu limitează și limitație necesară.”
Mi-aș dori ca pe Hermeneia să se nască valori artistice ale comunicării și interpretării literare. Dar știu că asta va veni din cauza telentului și nu din cauza mijloacelor pe care le ofer eu.
Mai sînt multe de făcut. Cît de curînd va apare pagina personală a autorului cu tot cu posibilitatea de autoeditare, trebuie să introduc o secțiune F.A.Q., va lua naștere și secțiunea interactivă unde se va putea discuta poezie, filozofie, religie, istorie, cultură, etc. și mai sînt și alte proiecte care deocamdată sînt doar într-o formă de crochiu. Începînd cu astăzi una sau mai multe persoane vor intra într-o perioadă de probă pentru slujba de moderator/editor. Nu mă întrebați cine sînt, nu are importanță. Voi anunța la vremea necesară.
Sper că atunci cînd Hermeneia va împlini două luni să avem mai multe satisfacții și mai puține dezamăgiri.
În final vreau să reiterez faptul că mizez pe inițiativele voastre și pe talentul vostru.

Vă doresc succes,
Virgil Titarenco

Comentarii

La o lună de viață literară pe Hermeneia, dincolo de procesul de construcție, de primele întâlniri cu autorii, de primele lecturi și dezbateri - uneori interesante, alteori discordante - eu pot spune deschis că este o experiență creatoare, site-ul are o arhitectură deosebită, o realizare tehnică încă de pe acum facilitatoare, o transparență a ideilor și a cuvântului din off, o tendință spre armonizarea membrilor și acordajul lor înspre buna stare, un design aparte, pe care eu cel puțin al apreciez pentru eleganță. Desigur există încă foarte multe de înfăptuit și foarte multe, deosebit de multe lucruri de construit. Cred însă că pentru acest început, pentru aceastăă lună de viață aici este foarte mult, s-au realizat lucruri cu adevărat frumoase. De noi depinde să continuăm în spiritul calității și al valorilor autentice, de noi depinde să ne menținem la standarde înalte, să ne fie bine spiritual și sufletește atunci când atingem această fereastră și când așternem o scriitură. De noi depinde și să ajutăm la concretizarea lucrurilor dorite, să oferim ideile noastre, să înțelegem efortul de a fi constructor și de a gestiona un spațiu virtual. Respectul pentru om și lucrul bine făcut este cred eu pe primul plan. Eu l-am găsit aici uneori, l-am văzut și rispit alteori, însă în general atmosfera este de bun augur. Eu aici pot scrie altfel. Cred că aceia care m-au citit au simțit diferența și mărturisesc că ceva din armonia emanată din ambianța site-ului mă determină să pot fi mai aproape de mine însămi atunci când scriu pentru a posta pe Hermeneia. E timpul unei dimensiuni poetice înalte și îl felicit pe Virgil, ca și pe David, pentru că încearcă pe cât posibil să ne ofere aceste valori.

Propunere, scriu aici că nu știu unde anume ar fi potrivit: în loc de "Ultimele texte publicate de X" să fie simplu "Texte publicate de X", adică să exprimă totalitatea lor, nu "ultimele", fiindcă vor urma și altele. "Ultimele" ar însemna că nu mai postează altele. Desigur că e amănunt. Dar la fel sună și când citesc prin anunțuri ceva de genul "Ultimul volum de poezii al lui X". Mulțam.

da, este o scapare, din cele multe, si m-as bucura sa mi le semnalizati pe toate. ar fi trebuit sa fie "Cele mai noi..", ca sa fie la fel ca in celelalte tipuri de pagina merci

Deja modificat. Promptitudine cum rar am văzut. Fain. :) Îmi dai curaj să mai spun uneori una-alta. Mulțam. D

draga cailean, probabil ca n-ar fi rau sa te documentezi inainte sa iti exprimi nemultumirile (ca de multumiti nu ma astept ca n-au venit niciodata) dar in pagina personala a autorilor exista toate textele acelui autor. Nu exista deocamdata comentariile, dar toate lucrurile la vremea lor P.S. nu stiu daca stii dar folosirea majusculelor pe internet (cu exceptia acronimelor) este echivalenta cu a tipa sau a striga cu glas tare, in sensul acesta nu inteleg de ce ai ridicat vocea la mine, mai ales ca exista HCODE, sau nici asta nu ai aflat inca?

La aproape 3 luni luni de existență, cred că a venit momentul să existe precizări clare și ferme în regulament privind postarea cu moțiune de exclusivitate pe hermeneia a textelor. Eu ader deplin la această idee, la care am aderat de la început. Pentru a se evita polemicile care deja au apărut pe mai multe texte ale diverșilor autori, ar fi de dorit introducerea acestui articol în regulament, așa cum a fost intenția încă din primele zile ale site-ului. Nu e deloc de dorit să se creeze discuții și animozități din motive vag definite. Cu cât o regulă este mai clară și lipsită de ambiguitate, cu atât este constructivă. Mai ales că nu e vorba de coerciție, ci de calitate a scrierilor și de respectarea exclusivității. Sper să fie de bun augur intervenția mea conciliatoare, aici.

Am publicat o variantă adusă la zi a Regulamentului și sper ca aceasta, cel puțin în ce privește anumite probleme, să ducă la o limpezire a lucrurilor și la o liniștire a spiritelor. Dar aceasta va însemna ca de acum nimeni nu va mai putea să invoce faptul ca anumite prevederi nu sănt stipulate în Regulament.

Eu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.

precizez faptul ca regulamentul Hermeneia nu prevede nimic in privinta statutului si a rolului clonelor

cred că, într-o zi, am vrut să fac aceeași precizare. sau observație. dorin cozan mi-a amintit. dar poate nu acesta e locul unde ar trebui să spun asta. totuși...?!

Hermeneia - versiunea 1

Nu înțeleg exact ce ai vrut să spui, Raluca. În orice caz, poți găsi aici un flashback despre cum arăta site-ul pe vremea aceea. Majoritatea linkurilor nu sînt active dar mă voi strădui să le fac. E ceva ce pregăteam pentru cei care nu erau pe Hermeneia pe vremea aceea. Hermeneia - versiunea 1