imaginea utilizatorului marinela_p

Graniță de culoarea sângelui

Iarba iubirii

Coborâm printre rădăcini
ca după împlinirea dorinței,
degetele picioarelor sângerează,
din ochi zboară vulturi
cu aripile-ntinse spre moarte,
cețurile ocupă golul dintre
zborurile dinafară și cele dinăuntru,
un secol de răni se-mplinește
între două secunde bizare

în caleașca Pământului
suntem caiși înfloriți
cu tulpinile arse de dragoste.

Comentarii

Dragă Marinela, ai un titlu ce merită o poezie asemenea lui. Trebuie să recunosc, acesta m-a atras pentru a lectura poemul. "Sfaturile" mele sunt clasice, oricine ți le-ar da: renunță la construcțiile genitivale : "caleașca Pământului", împrospătează verbele și substantivele, fii atentă la imaginea pe ansamblu... și ferește-te de locurile comune. Cum observ că ești o fire sensibilă, dar și capabilă de progrese, las acest semn cu dorința ca trecerea mea să fie, cât de cât, utilă. De oi vrea și tu:)! am reținut cu plăcere aceste versuri ce m-au determinat să las un semn: un secol de răni se-mplinește între două secunde bizare cu gânduri bune, paul

Eu cred că granița de care vorbești dintre zborurile dinafară și dinăuntru este modul în care fiecare percepe o față sau alta a realității. Subtitlul mă duce însă cu gândul că iubirea, despre care vorbești în final, e totuși aceea care ne face să sângerăm, noi, "caiși înfloriți". Splendid final. Și totuși, poate mă lămurește Paul ce nu e bine, din punctul lui de vedere, cu genitiv- dativele. Nu de alta dar și eu le folosesc și nu știu de ce ar deranja atât? Tot cu gânduri bune, Cami

...Dragă Cami, tocmai pentru că nu este numai punctul meu de vedere ar fi un argument. Însă ,după cum bine știi, poezia este o creație dinamică, dupe cum și limba vorovită este un fenomen dinamic. Adicătelea, pe scurt, evoluează. Construcțiile genitivale au ajuns de câteva decenii bune doar un balast, la fel și gerunziul folosit și ultrafolosit în poemele diacronice. Nu vreau să fac pe cel care are o perspectivă sincronică și evaluativă, pentru că m-aș erija în postura de critic literar, deci o fac, poate fără succes:), din perspectivă sicronică și descriptivă. Uite, ca să nu mă crezi pe cuvânt, dă un search la numele Gabriela Duda, și citește "Introducere in Teoria Literaturii". Bănuiesc că îți place să fii informată, iar eu detesc urecheala pe care o pot primi că am scris atâtea rânduri fără să mă refer la textul sub care postez.(Scuze Marinela pentru asta!) cu urări de succese literare și nu numai, paul

yester, cami, vă mulțumesc și vă mai aștept cu plăcere în castelul meu hiperboreeic. Cu drag,