imaginea utilizatorului solomon

ferpar

lui ionut mustat

visul vegetal al lui grigore si mama

grigore se lasa la umbra cu o para alba pe piept
cerul lui era negru de la nucile verzi
bratele incarcate de rodii
mii de farame roscate se rostogoleau in sangele lui
muscate roz si albe muscate grigore dormea si gemea
a deschis un ochi mama lui il privea
grigore deschide ochiul oglindeste-ma sunt mama ta
lasa-ma sa dorm vreau sa dorm
nu sunt sunt contabil vreau sa dorm
mi-e somn

povestea fetei cu canistra de gaz

grigore imi permite sa incep cu numele lui o poveste
este povestea fetei cu canistra de gaz
o bicicleta albastra tohan o sosea de tara
imi spune iti permit incepe cu numele meu
drumul se infunda in curtea gazariei
fata pune frana zice
vreau
si eu
gaz mama e bine ai mei sunt bine toti
ai vostri?
nimeni nu raspunde
grigore imi face semn sa incep
grabeste-te
ma opresc
in aer vapori curtea alba
pe pieptul ei o para de foc

povestea de ieri a lui grigore

nu voi vorbi despre grigore
maine va fi astazi
maine va fi ieri
nu despre el voi spune
voi spune despre mine
un ceas tihnit
o masa
noi dedesubt cobzarul
ne va canta din cobza
va vorbi despre mine
voi vorbi despre el
maine va fi astazi
grigore va fi ieri

Comentarii

conștiința lui grigore atinge climaxul în somn. poveștile se leagă mereu bine la tine, asta admir de fiecare dată în textele tale. plus știința țesăturilor, textura. revenind la grigore, cred că modul său de de raportare la timp îi dă toată criza. nu știu cum am putea eticheta conștiința de tip grigore și fragmentarea ei, dar marota asta are valabilitate chiar dacă avem în interior un fals conflict al personajului golit de burlesc și intrat în conținutul derizoriu al cosmodernitații. mi-a plăcut tricefalul scenariu. chiar foarte reușit.

grigore invata sa moara. isi traforeaza cutia, isi planifica ritualul. sunt mai multe, tu unul. multumesc pentru fairplay.

Mi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.

vladimir, constiinta hermafrodita works for me, arta pentru joc, mai putin. detaliile fac intregul. instrainarea de sine? nu. ever. doar ca ma prefac destul de bine. multumesc, te mai astept.