imaginea utilizatorului yester

epistolă pentru iarnă

mi-e dor de o lopată pentru întors zăpada
sau să rămân melancolic la geam
cu dulceață în cerul gurii

să treacă tramvaiul roșu
să spulbere lumina felinarelor
peste mașinile parcate întins
în igluri

furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită

absent sorb din cafea tac
pe geamul unei portiere
se lasă orașul de vișine putrede

iar pe brațul meu drept
paloarea întunericului șterge restul poveștii
ca pe un tatuaj

au momentul lor magic intersecțiile

Comentarii

De mult nu te-am mai vizitat.

De mult nu te-am mai vizitat. Ca să dau, acum, de acest text în care ritmul prozodiei serveşte, cum nu se poate mai bine, discursul. Discurs care, într-o logică a visării calme, cu ochii deschişi, conduce la „momentul … magic [al] intersecțiilor”. De remarcat şi «vizualizarea»:
„furou de mătase
noaptea alunecă printre oameni lichidă
și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”,

Cu o sugestie, dacă îmi e permis:

În loc de:
„și curge pe trupul tinerei superbe
adormită”

care iese (puţin) din ritm, propun:

„și curge pe trupul tinerei superb
adormită”

Şi atunci ingambamentul îl simt a avea un sunet interior mai profund.

Asta este doar o mină cârcoleală.

Corectie. In loc de "Asta este

Corectie.

In loc de "Asta este doar o mină cârcoleală" se va citi "Asta este doar o mică cârcoteală"

Mii de scuze pentru Profet care a oferit facilitati pt. a nu mai fi nevoie de corectii.

se știe,

se știe, orice trecere a dvs. mă onorează, domnule profesor.
de asemenea este cunoscută și recunoscută cerbicia care mă caracterizează.
mă voi gândi serios la opțiunea introducerii ingambamentului sugerat.
până atunci, aveți gratitudinea mea pentru popas, observație și semn.

mersi,

mersi, bătrânetrăgător. are el ceva textul ăsta, probabil. o amintire profundă însă nu. o senzație se pare că da. ne mai citim.

Leo,

Leo, Cine te impiedica sa mai dai o penita? Ca, dupa cate stiu, "Reglementul" nu.

e bine,

e bine, chiar mă bucur dacă aceste amintiri ale tale au rezonat cu textul de mai sus. cred, la urma urmei, că acesta este scopul poeziei: regăsirea de sine. și pentru aceasta mulțumesc!

tocmai am citit un calup de

tocmai am citit un calup de vreo 6 poezii scrise de tine. nu am sa las semn in dreptul fiecareia din ele.

nu stiu cata dreptate am, la modul obiectiv. sunt o persoana care a scris cca 10 poezii in toata viata ei. care incearca. tocmai de aceea ma simt in fata poeziilor tale ca un copil mic in fata vitrinei cu jucarii. as vrea sa fie toate ale mele.

chiar m-au impresionat poeziile tale. asta pentru ca imi pare ca ai reusit sa gasesti dozele perfecte de sensibilitate/ metafora/ un anumit soi de intimitate cu cititorul/ de intimitate cu forma poeziei in sine.

ce pot sa-ti spun. felicitari! cred ca pana la urma de asta se si merita sa scrii poezie. sa faci pe cineva fericit intr-o seara oarecare.

nu știu,

nu știu, probabil, cum să reacționez în fața unui compliment, mă fâstâcesc și îmi transpiră palmele:)
dar, aici e vorba de ceea ce scriu, mi bine sau mai rău.
citisem aseară comentariul tău, dar eram prea obosit ca să îți răspund.
simt în spatele cuvintelor tale (și mă refer și la poeme) o ființă inteligentă și sensibilă care a trecut prin multe... îți mulțumesc pentru generozitatea cuvintelor și semnul de prețuire, dar mai ales pentru că m-ai citit cu lumină în ochi.