imaginea utilizatorului Sancho Panza

Doar un fel de a spune

de un timp loviturile
se auzeau în întregul oraş. ritmice
seci
ca şi cum o ciocănitoare imensă
s-ar fi hrănit între ziduri

mai limpede
noaptea
cand toate
se desfăşurau din cochilii.
o vibraţie surdă măcina vertebre
şi umeri. vederea slăbea. feţii din pântec
refuzau să se nască.

n-a fost greu să decidă. au înconjurat locul.
un buldozer a spart
zid dupa zid. ritmul curgea mai departe
pe sub temelii
îi ardea ca o rană
atinsă mereu

//

nimeni nu ştie când ruina aceea
a prins transparenţa cleştarului.
poate aşa era de la bun început.
în sfârşit îl vedeau
sau poate era
doar un fel de a-i spune
durerii

Comentarii

Adriana,

Adriana,am asteptat sa vad cât va "rezista" aceasta poezie fara vreun comentariu.Voiam sa ma conving de marea diferenta de perceptie asupra unui mesaj important,cum îndraznesc sa numesc oricare dintre poeziile tale.Atunci când este privit de ochi diferiti,dar mai ales,de "politici" diferite.Stiu sigur ca întelegi ce vreau sa spun.Referitor la poezie,eu as încadra-o în categoria de "mister"(habar n-am daca exista asa ceva),oricum ea îmi aminteste putin(ca si alt poem al tau,de exemplu-Arheologica) de proza fantastica a lui Vasile Voiculescu.Cu cele bune.

Viorel,

Viorel, ca si mine, poeziile mele nu se tem sa stea singure. :)asa ca asta nu-i asa o mare problema.
Interesant este ca textul asta a amintit cititorilor de "ceva" sau de "cineva": Le Clezio, Hesse, Ala din balada...tu, acum, spui Voiculescu.
eu voi spune Dan Stanca - citeam "Morminte stravezii" cand textul a iesit la lumina, si mare mi-a fost surpriza, ajungand la finalul acestei carti: intrucatva, anticipasem, fara sa-mi fi propus asta.
Daca inca nu ai citit nimic de Dan Stanca, da-mi voie sa ti-l recomand.

Tu traiesti singura?

Tu traiesti singura? N-as fi crezut într-un veac! :))
Cât priveste Dan Stanca, sau oricare alt autor român, este pentru mine mai greu de procurat "printre straini".