imaginea utilizatorului a.a.a.

de n luate câte două

Adicătelea
în viaţă, în suma asta de verbe,
moartea e mai sinceră decât o sticlă de votcă
,
îmi spuse,
fâcându-mi vânăt cu ochiul.

Mă gândeam la porumbelul făcut din zece degete,
undeva, pe Cuza Vodă,
cândva, într-o toamnă cu silicon în frunze.

Bunăoară,
supărarea nu-i decât zbuciumul tristeţii.

Îi dădeam dreptate,
mai ales că terminam de cioplit gondolele
din acei ochi
destul de verzi.

Şi cum să-ţi spun...
Dar n-a mai spus.
O fi având si depresia asta înţelepciunea ei.

- Timp, nota, te rog!

Comentarii

Virgil, chiar nu ştiu de ce

Virgil, chiar nu ştiu de ce lungimea sau scurtimea unui text paote fi motiv de dezamăgire. Finalul, nu ştiu, tind să nu fiu de acord cu tine, fie şi pentru că melodrama, în sensul ei primordial, există în orice text încă din momentnul scrierii lui, aşadar, pâna la urmă, ea depinde de expresie; iar aici, nu cred c-am dat chix. Dar asta e părerea mea.

Cristina, remarc intuiţia ta. Nu doar referitor la stradă, ci şi la modul de-a scinda fragmentele pe axa sensului unitar. Şi asta nu-i de ici de colo de dincolo.

Paul, mie îmi place finalul. Şi tot subiectiv vorbesc, evident. Ma voi gândi la un surogat pentru acel verb.

Mulţumesc tuturor pentru timp!

ok, deci, eu nu am spus ca ma

ok, deci, eu nu am spus ca ma dezamageste ceva. nu am pronuntat cuvintul. ce am spus (scris) este ca mi-as fi dorit (s-au m-as fi asteptat ca textul sa fie mai lung). de obicei (la mine) asta inseamna ca mi-a placut sau ca nu m-a plictisit. daca vrei sa o numesti dezamagire probabil ca s-ar incadra intr-un anumit gen de dezamagire pozitiva (daca se poate vorbi de asa ceva). in ce priveste melodrama, nu stiu, desi are farmecul ei, nu ma face in general sa ii acord prea mare interes. in ce ma priveste, indiferent daca am putea considera finalul atins de o nota melodramatica, personificarea asta a timpului (sau a trecerii lui) mi se pare putin cam ... cum sa ii spun... topircianista... dar asta nu inseamna ca este neplacuta. mai ales acum... primavara. si cred ca e primavara in iasi.

Ok, Virgil.

Ok, Virgil. Am înţeles greşit; ori am dedus greşit.

(numai primăvară nu e Iaşi - ploaie, girndină, soare, vânt, ploaie, vânt... Aşa o ţine de 3 zile)

Am citit aici un poem care ar fi

Am citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
Marga

Marga, as spune că respect părerea

Marga, as spune că respect părerea ta, dacă nu aş fi la curent cu felul tău de-a arunca cronici pseudocritice, aşa, o dată la săptămână, pe vreo două-trei texte. :).

"el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce" - fraza aceasta spune totul despre modul tău de-a citit un text şi, mai grav, de-a recepta metatextul. Acel final pe care tu îl numeşti de clasa a treia (urât, impertinent, aş spune) e tipul de vers care pare c-ar fi putut fi scris de oricine, oricând. Cred eu, el poate fi supus critic numai din perspectivă estetică. Asta ar trebui să spună ceva, dar nu mă aştept să descoperi ce.

Bun. Observ, nu acum, dar o spun în acest moment din raţiuni usor de înţeles, observ, spuneam, o răutate în comentariile tale negative. Atentie, nu ironie, nu sarcasm, nu mişto, ci răutate. În fine, ma limitez să mai spum că nu toţi bărbaţii "e porci", dragă Marga :)