imaginea utilizatorului Aranca

de-a valma-i toamna...

de-a valma-i toamna
emigrând amară
când mi se surpă sufletul prin nori

se aud cocorii limpeziți
a primăvară

îndepărtat de ape
uiți să mori

mai porți al nopții naos drept povară
catapeteasmele de flori?

aievea înmugurind pe umeri
iar mă dori
prin mările străine de afară

mă-ntunec ca fântâna
ce-n suflet îți coboară
și valul frânt se-nduplecă-n amurg

parcă respir epavele de ceară
ce pântecul ți-adapă și se scurg

...îngenunchiați pe dealul răstignit
de-a pururi urcă
semnul nenuntit...

7 sept 2005

Comentarii

... imagine simțită, poate un pic prea. Rimele (voit întâmplătoare), sunt uzate (nori, mori, flori, dori, amară, primăvară, povară etc.). A... poate crezi că "mă dori" e ceva nou. Nu e. Sau: "mă-ntunec". Deloc.(vezi ROUA PLURAL, Constanța Buzea) ... să spun și ce-mi place. Ideea de emigrare pusă pe umerii toamnei. Știe ea când să plece din noi. Precum și simțământul. Poemul merită alte veșminte. ...franc și amical!

ultima toamna a fost pentru mine intre calatorii...ca o emigrare din mine insami...ma fascineaza tinutul norilor unde mi se surpa de-a binelea sufletul la propriu si la figurat... "ma-ntunec" poate se gaseste pe la Constanta Buzea dar si in atitea alte locuri iti dau exemple daca vrei:"Imi ascund zambind a mea rabdare , peste orizont trece grabit un convoi , ma - ntunec in durere si plang in visare"(Noroi-Constantin Rusu); "Tu chiar nu vezi cum ma - ntunec , cum ma racesc ? ! In pielea mea gri s - au cascat toti porii intr - un urlet mut dupa semintele de soare " (din strafunduri -Adriana Popp) etc cred ca era si o piesa disco cintata de Margareta Pislaru... "ma dori" la fel, cred ca gasesti pe la Anca Anghel Novac samd nu am pretins ca sint imagini noi, au fost doar exprimate altfel, in felul meu. in afara de asta e alta toamna. apreciez franchetea.

Un poem foarte echilibrat. Expresii de mare efect abundă: "cocorii limpeziți", "mai porți al nopții naos drept povară...?", "fântâna ce-n suflet coboară", "valul frânt se-nduplecă-n amurg". Primele trei strofe sunt magnifice în construcție și expresie, iar imaginea poetică ce le încheie sălășluiește un sentiment de pace în cititor: "îndepărtat de ape / uiți să mori". Aceasta și încheie partea contemplativă a poeziei, urmând una retorică. E partea poeziei care începe să "urce" dinspre contemplație înspre o trezire a unei revolte nenumite, ce se reflectă în simțirea autoarei destul de întunecat și tragic. Finalul mă lasă nelămurit. Am impresia că ar trebui să "urce", în schimb el "coboară". Dar asta-i toamna!

devălmășie sentimentală melodicitate aparent dezechilibrată, ca jazzul cântat de un spirit lunatic ce transcende gustul pentru cunoscutele romanțe "de sezon"; evident că o astfel de stare poetică nu este menită a sparge tipare estetice (nici nu și-a propus așa ceva), ci sensibilizează prin gravitate metafizică, subtextul amplificând la fiecare vers expresia poetică printr-o fascinație descriptivă similară efuziunii unui fotograf îndrăgostit nu de "imagine", ci de "temă"; are loc, în acest cadru, o translatare a relației om-(supra)natură: navigatorul - mistic și misticul - navigator; cercurile se întrepătrund și se substituie, dimensiunea marină poate fi cuprinsă într-o fântână, axa lumii are rol de cumpănă - mireasă și Golgotă sufletului. cu drag, Vasile Munteanu

toamnele au ramas sa migreze amar la nesfirsit. va multumesc pentru semne.