imaginea utilizatorului yester

corupt de bătrânețea unei idei

din umbra mea verde se desprinde femeia cuișoară
care mă bea cu paiul

îmi zdrobesc palmele una de alta
ca un țăran
stânjenit în troleu

n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor
tenebrele curg prin mine ca mustul printr-o pâlnie

mi-e dificil fără natașa
în ținutul acesta geros
și dacă eu sunt o așchie
trunchiul ei m-ar recunoaște oriunde?

pe stadion e acum liniște
în timp ce mâncăm
un suporter huiduie viguros echipa unei țări vesele
inexistente

Comentarii

mi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai

mi-au plăcut mult comparația din a treia strofă și mai ales întrebarea... hm... eu n-aș ști ce răspuns să dau... :)

în întregime, textul vorbește (sau tu, în acest text...) despre dificultatea oglindirii în celălalt, despre căutare, renunțare, dezolare, dar o face cu seninătate și autocontrol -
la mine așa a ajuns. :)

...ultimul cuvânt nu ar trebui să fie „inexistente” (țări... inexistente)?
aaa... am uitat să spun că titlul m-a tras de mânecă până aici.

Frumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă

Frumos poem, mai ales 'paleta' folosită. Natasha 'dă bine' acolo, dar poate merge mai bine pe altă cărare.
Una peste alta, un poem care delimitează metafora de sentiment la fiecare pas și asta mi-a plăcut foarte mult. Cine spunea că nu mai este loc pentru inovație valoroasă în poezie?
Margas

imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot,

imaginea cu taranul in troleu, e frumoasa de tot, felicitari!
de fapt tot poemul descifreaza o filozofie interesanta, "natasa-femeia cuisoara", e un detaliu surprinzator si plin de fantezie care dirijeaza lirismul spre o lume autentica, de fapt folosirea numelor propri in general, apropie de real si face versul firesc si confortabil.
imi place deasemenea mestesugul cu care treci de la un plan poetic la altul, fara sa fragmentezi discursul, de fapt asta mereu admir la scrisul tau... armonia aceasta dintre planuri aparent diferite, care leaga subtil.
mie strofa a treia, cel putin primele 2 versuri imi par pretioase, usor panseiste si parca rupte de corpul textului,
dar e doar parerea mea.
cele bune!

da Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii

da Paul, probabil ca asa e. eu cuvantului "pretios" ii atribui valente ce tin de o rostire pretentioasa, mai putin lirica...
cred ca stii ce vreau sa spun.
"n-am învățat niciodată să profit
de pe urma oamenilor", mie imi suna mai mult a discurs politic decat poetic, o spun cu zambetul de rigoare pentru ca stiu ca nu o sa schimbi nimic, dar acolo am simtit eu ca poezia isi pierde un pic tonul senin-ironic.
ganduri bune!