imaginea utilizatorului Cosmacpan

Concerto for flute, harp & orchestra

ce mai faci, Doamne?
Ce să fac măi băiete, număr măsurile
Că nu mai știu când trebuie să intru
uite Doamne,
ți-am adus o porție de șerbet
cu șampanie
și mă gândeam că dacă tot mor
să-mi dai tot camera aia cu ploaie
ce-mi picură
și vânt ce mă adie
Trestie
cogito ergo
Vorbe măi băiete
Îmi pare rău
Dar moartea e-n turneu
și pentru concertul
tău schiop
și-ntr-un picior
cu măsura cuielor pe-orizontală
nu s-au dat încă bilete.

Comentarii

Costel, iti marturisesc cat se poate de sincer ca eu, bobadil, n-am inteles incotro se indreapta acest poem. S-ar putea ca oamenii obisnuiti (nu ca eu as fi neobisnuit, ma refer la cei care s-ar duce sa cumpere o carte si aceea ar fi de poezie si ar fi chiar a ta incluzand acest poem) sa inteleaga mai mult decat mine, insa nu cred ca acest lucru are o probabilitate care ar merita luata in atentie. Tot acest dialog cu Dumnezeu asezat peste un concert pentru flaut, harpa si orchestra nu este inspirat deloc. Unul rautacios (nu-s eu acela decat pe jumatate) ar zice ca ar trebui bagat Costi Ionita aici la backing vocals si poate ar iesi macar un hit. Eu zic ca poemul trebuie re-gandit si deci re-scris, asa cum e acum sunt doar cuvinte aruncate. Si iti zic asta pentru ca ma gandesc la ce scrii... altfel as fi tacut ca nu ma plictisesc traind. Andu