imaginea utilizatorului yester

Ciocolată cu lapte și glosar

...cronici târzii, acuți niciodată!

foto: Dror Davidman

Intrasem într-o stare de bine. Nu mai știu ce motive aveam. Poate că după o zi prăfuită de noaptea ce trecuse, poate din pricina aglomerației în care te pierzi ca un vis dinspre dimineața grăbită, vis reținut doar pe jumătate. Ce mai, nu știu a spune de ce. M-am îmbrăcat uitând că „un țigan mi-a cerut degete/pentru două secunde/lungi de pian”, și de aici începe poezia unei Atocmiri (armonie, potrivire n. m.) poezie desprinsă din Violeta Savu . Cine este Violeta Savu ? Deocamdată nu contează, să vedem ce fac eu după ce mă trezesc, apoi ce poeta vrea să ne lase nouă, celor ca și ea, obosiți de flecărelile înguste, de urbanul obligatoriu, de tramvaiele care nu mai vin, de cerul pe care uităm să-l privim zile întregi. Of, ce melancolie dom’le ne cuprinse!
Am întins mâna înspre noptieră după un pix și mă pregăteam să intru în rutina cea de toate clipele, dar mi-a atras atenția cartea primită ieri. Zic, ia să văd ce am primit și să mă revolt și eu odată, să fiu rebel, să sar peste serviciu (șeful e taică’meu), să fiu așa cum e toată tinerimea, rebel la 29 de ani. Deci intru în cartea Violetei Savu ca un fulger într-o rezervație naturală (mamă ce expresii îmi vin).
Dar orele trec și eu rămân cu această carte sub ochi, în gânduri, atemporal. „Poezie cu glosar” își intitula Constantin Călin , frumos, prezentarea cărții, pentru că Violeta are foarte multe și foarte deosebite note de subsol. Opaaaa! Credeți că glumesc? Nu! Poeta uzează de multe cuvinte aflate în alte timpuri sau specifice zonelor de baștină. Hei, nu mă condamnați de ignoranță! Mă refer la arhaisme și regionalisme. Ele sunt explicate, ceea ce eu sincer nu am făcut, nu voi face (poate din răutate, poate pentru a trimite cititorul la dicționare) și nici nu mi-ar fi trecut prin cap să fac în poemele mele. Însă poeta e generoasă și atentă cu cititorii ei. nu fi cesnic/lasă gingășia mea/să pătrundă(deschideri), „cântă highidiș în primăvară/am învățat de la toporași sărutul”(cântec vechi), dupe cum observă rigurosul cetitoriu, acilea diafanul este mascat cu delicatețe, dar ia! ce ziceți de ”…vântul deflorează o noapte fără vise”(flori de primăvară). Ce plat, ar spune unii mai simandicoși. Fraților, nu ați citit cartea. Voi citiți doar ce vă spun eu, iar eu nu culeg spuma literară a cărții, ci doar incit la lectură.
Ca să nu riscăm în a părea ceea ce nu suntem, critici literari, pentru că „sinuciderile mele/ înfloreau sineferei/în zăpadă// ametiste plecau/din memoria mea/ prea întreagă(contrast), vom face pace cu confiența sau inconfiența voastră.
Violeta Savu , este o poetă care iubește voroavele din esența ei feminină, cu aceasta transmițându-le pe lungimea de undă a lectorului atent. Ea scrie o poezie sincronică, foarte contemporană dacă îmi permiteți această „licență”, nu se supune unor influențe „malefice” ale antecesorilor ei și își rezervă dreptul de a vă chema să o citiți. Eu am ratat o zi de muncă, dar am câștigat un nume. Cuvinte precum: chituș, comănaci, peleșei, alegretă, radaș, olmaz, livan, zarif, maxis etc. îmi sunt deja prietene datorită liricii munificente. Înțelegeți domniile voastre ce vreau a spune. Și dacă Editura Studion din Bacău, i-a oferit poetei Violeta Savu o haină aleasă, în limbaj de breaslă – grafică excelentă, noi spunem că autoarea s-a ridicat la înălțimea ei.
Acest al doilea volum de poeme Atocmiri apărut în 2006, se rezolvă citindu-l. Nu vreau a spune că e o problemă, ci o enigmă, ca întreaga structură feminină în general.
Apun odată cu cartea și trăiesc cu frica de a pierde și alte zile de muncă. Bine-ar fi!

Proză: 

Comentarii

ma asteptam sa vad in imagine volumul "Atocmiri" pentru ca nu vad sincer, legatura intre text si imaginea de pe internet ( ...stii de fapt regula cu drepturile de autor...). inca nu m-am lamurit daca stilul acesta colocvial (ai spune tu) putin fortat as spune eu, aduce sau nu un serviciu volumului si/sau autoarei. pentru ca stilul acesta aparent munificent nu prinde (la un cititor ca mine) oricata confienta as dori sa am. Opaaaa! "Crede-ți că glumesc" nu se scrie "Credeți că glumesc"?

...Marina Nicolaev, mulțumesc de observația din final. în rest, îmi cunoști cred opțiunile de a lua sfaturi de la cine cred eu de cuviință. Dorești să retrag textul? Aduce dezonoare hermeneii? Spune și o să o fac. Cât despre nelămuririle tale îmi cunoști deja impresia. paul

Paul Blaj, referitor la fotografia luata de pe internet exista reguli stricte privitoare la drepturile de autor. Nu este a ta, nu ai acceptul persoanei care a facut-o de a o prezenta pe acest site, atunci nu cred ca e corect (fata de persoana si fata de site) sa o utilizezi.

Paul, te rog să menționezi numele autorului (dacă este cunoscut) fotografiei, precum și adresa de unde ai preluat fotografia postată. Ideal este însă să obții, atât cât se poate, acceptul autorului. Ba încă și mai corect, să folosești numai creații proprii. Dacă nu este posibilă nici una dintre aceste variante, te rog să retragi fotografia.

...și eu care trăiam cu impresia că fiecare e răspunzător în pagina lui de ce postează..., ce candid pot fi!

Paul nu-i deloc rea cronica ba chiar am simtit notele tale drept tonice tocmai prin amestecul bine dozat de subiectivism. Nu exista pana la urma critic obiectiv insa tu ne-o spui la modul sincer si direct ceea ce este de apreciat. Nu te iert insa ca ai fost "munificent" si m-ai trimis la dictionar.

franco, îmi pică bine comentariul tău. ca de la cineva care știe să facă diferența între a încadra un text la note și nu la articol. de altfel și Violetei i-a plăcut, însă vezi tu... unele persoane chiar vor să își spună cuvântul și unde nu se pricep. aceasta-i viața. s-o luăm așa... și dacă ai ajuns la dicționar, cred că i-ai descoperit magia:). atent și cordial, paul

... iar pentru cei ce nu văd legătura dintre imaginea postată și cuvinte (unul deocamdată), am să le fac un hatâr: după ce lecturezi cartea în cauză... ești exact în postura reliefată de foto. concluzie: toate se leagă în mintea multora, mai puțin ce trebuie. însă vorba poetului: "privitor ca la teatru/tu în lume să te-nchipui" deci superficialitatea poate fi înțeleasă. și uitai, franco, nu sunt critic literar nici cronicar, ci paul.:)

Paul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.

... Bianca, eu cred că fiecare dintre noi suntem responsabili de ce apare în pagina noastră. Redă-mi te rog fragmentul din regulament care mă contrazice. Pentru a nu se mai îngrijora "lumea" de instanțe și parainstanțe...

... ca să nu o mai lungim, Bianca, Dror mi-e prieten. Hermeneia poate sta liniștită . Vrei și tu un fax al prieteniei noatre?:)

Te voi ruga să păstrăm acesta ultimul comentariu pe lângă text. În rest, foarte pe scurt: Ai primit un comentariu corect "politic" dacă vrei, te rog să păstrezi aceleași limite. Nu știu cât ne folosește să uzăm de vorbe cu dublu înțeles... chestia este că totuși oamenii chiar înțeleg, iar jignirile (sau aluziile indirecte jignitoare) nu sunt agreate aici. Am ieși cu toții mult mai câștigați dacă răspunsurile noastre din comentarii ar fi directe și la obiect. Apreciem poate la modul abstract artificiile discursului, ca și scriitori ce ne visăm/ închipuim (poate eu chiar mai mult, cu meseria mea), dar orice ar fi acesta rămâne un mediu virtual, cu limitările sale. Întrebarea ta referitoare la regulament este o capcană ușurică, pe care o ocolesc așa cum deja te-ai învățat, de-aici intrăm în domeniul pe care de obicei iau bani: consultanță se numește. Și Paul, nu eu trebuie să stau liniștită. Ci aceia care își postează texte și poze aiurea pe net, pentru care editorii și moderatorii hermeneia nu au timp și nu dispun nici de mijloacele necesare pentru a face poliție pentru fiecare caz în parte. Și eu am văzut pe net poze pe care am dorit să le folosesc, am trimis mail și ca să vezi, unii mi-au răspuns, alții nu. În primul caz, am postat, în cel de-al doilea, nu. Nu-i nici o filozofie aici. E doar o problemă de economie de mijloace. Nu putem să verificăm tot, pentru aceasta apelăm la modele. Nu am inventat noi asta.