imaginea utilizatorului queen margot

când pleacă o caravană spre You Deea

pământul se înoadă acolo unde stau precum o batistă
în care bunica își ținea banii

Iisus a știut că într-o zi îi vor croi fermoare
nasturi capse și șepci că îi vor da batistă de asta
a ales haine care nu puteau să mintă
el nu putea fi flower power nu putea purta joben nici mănuși
de lacheu ori de prinț nu ar fi putut conduce
o mașină pentru el vapoarele fiind o scară pe ape

alor lui, le-a zâmbit într-un fel straniu
nu voia să fie premiant la harvard nici ceasornicar nici bijutier
așa că l-au chinuit și i-au vândut sângele boabă cu boabă
în pereții caselor,
pe fețele și mâinile lor de parcă
ar fi fost o loțiune cosmetică de la marea moartă

iudeii sunt primul popor cult de rit faustic
în numele domnului să rămâi dormind pe perne de piatră sacii cu galbeni
or să se împrăștie roși pe drumuri de făină până și iuda
a avut locul lui în istoria asta chinuită a facerii

Iisus a plecat ca un copil bătut crunt
a colindat pământul până a obosit
îl văd și acum râzând cu soldații în preajma unui foc de tabără
își spală fața diminețile apoi își ia ranița în spate
doar noaptea, când stăpânii își culcă fruntea la pământ precum câinii
el roagă pe unul mai știutor de carte să scrie o scrisoare
acasă

când pleacă o caravană spre You Deea
pământul se înoadă acolo unde stau precum o batistă
în care bunica își ținea banii
iar casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit
de frică

Comentarii

text frumos acum înainte de Înviere. remarc ultima strofă: "iar casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit de frică"

Cred că textul ar fi putut fi bun, dacă ar fi avut suficientă forță. Apoi îi reproșez cele câteva "scăpări" lexicale... "înoadă", virgulă între subiect și predicat "alor lui, le-a zâmbit.." apoi "premiant la harvard" ce rost are localizarea asta? Mie mi se pare un text slab, sub nivelul scrierilor katyei, cred că e rezultatul unui fel de auto-supraestimare a forțelor sale poetice.... că tot sunt campionatele europene de haltere la bucurești, ceva de genul sportivul își anunță intrarea în concurs la greutatea "X" care se dovedește apoi prea mare pentru puterile sale și sportivul nu se califică, ratând toate cele trei încercări. Andu

Forța poeziei stă în semnificațiile ei religioase, de multe ori subtile, mai greu definibile poate. E anevoie să scrii azi poezie religioasă, dar Katya reușește aici ca în manieră modernă să trimită spre conotații teleologice, spre tainele ultime ale ființei și spre întrebări ce nu-și pot afla lesne răspuns. E o taină de facere de lume aici, e taina împrumutată din tăcerea Betleemului, dar e și taina durerii din jurul crucii. Ecourile vin de demult, dintr-un timp indefinibil parcă, descris ca timpul în care ”bunica își ținea banii în batistă”. E de fapt o buclă de timp (imaginea se repetă la sfârșit), autoarea se proiectează personal în acel timp, empatic, prin aducerea imaginii bunicii, dar este de fapt un timp mult mai îndepărtat, al unui act tainic, dar din care și în care face parte și autoarea. Această ”încadrare” temporală se sustrage curgerii istorice, iese, de fapt, din timp și primește înțeles de veșnicie. Aducerea lui Iisus în caracteristicile timpului actual, lansează provocarea teleologică de care aminteam la început: de ce atunci și nu acum? Cum ar fi fost dacă venirea Lui, adică actul intrării lui Dumnezeu în istorie, ar fi avut loc în timpurile noastre? Dar provoacă mai ales răspunsul: nu știm. ”Ar fi fost...” Viitorul în trecut are valențe profetice aici. Foarte sugestiv, autoarea încearcă zugrăvirea imaginii unui Iisus modern, întrupat astăzi și nu atunci, un Iisus Care ar fi trebuit să-și facă (și-ar fi făcut) loc printre tentațiile lumii actuale și ar fi trăit în mijlocul lumii de azi. Ceasuri, vapoare, Harward, loțiuni cosmetice, buzunare, fermoare, capse, șepci, joben, mănuși sunt întrebări: ”cum ar fi fost dacă?”, sau mai degrabă: ”atenție, El este și acum!”. ”I-au vândut sângele boabă cu boabă/ în pereții caselor” poate să trimită chiar până la semnul lui Moise cu sânge, pe case, de la Marea Ieșire. Caravana mistică spre tărâmul numit ”You Deea” înnoadă timpul, iar imaginea finală ”casele sunt corăbii naufragiind într-un nisip înlemnit” este nu numai o formidabilă ”facere” poetică, ci devine o veritabilă stare sufletească descrisă cu inegalabilă măiestrie.

*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.

Ei, al naibii! Mi-au placut la nebunie ideile textului, dar zic, ia sa citesc si comentariile. Si ce vad, iar ofticoseniile lui Andu. Mie mi se pare un text nu bun, nici prost, ci un text cum nu s-a mai scris pe aici, un text original. Finalul e probabil realist, insa prea abrupt.

Imagini tulburătoare despre un Iisus prezent și îndepărtat în același timp, pe care îl căutăm și care ne caută...

Alma, Laur...multumesc pentru penite...o sa fac din ele ,,coroana de trandafiri/ care-aveau sa fie spini'' (colind de florii) Florii fericite si voua!