imaginea utilizatorului yester

Adriana Lisandru - despre ea, niciodată

Mi-e un somn de crăp, sau poate e greșită expresia și se referă doar la cele culinare. Tocmai am ieșit de pe facebook unde găsisem frazeta, drăguță de altfel dpdv american, cumva al limbii engleze vreau a spune, din Seinfeld: Well I, uh, I'm not sure how you pronounce it or anything, but I, uh, I believe it's Ménage à Trois?

Încep astfel aceste cuvinte doar pentru că am cunoscut umorul sănătos al Adrianei Lisandru, cea despre a cărei carte excelentă doresc să bat câmpii cât mă vor ține ochii, mâinile și sinapsele. Nu pot rata o asemenea șansă. Și nici cartea cred.

M-a impresionat la Adriana, când ne-am auzit prima dată, vocea. Deși trecuse prin multe, era plină de un optimism feminin, o voce proaspătă, care mi-a rămas cumva plăcut și admirativ pe timpan. La fel dar la polul opus sunt și poemele. Încărcate de o gravitate gravitațională, frunzaliană, nostalgice, meditative, frumoase. O frumusețe care pleacă dintr-un colț sensibil izolat de poetă chiar prin titlul excelent, despre ea, niciodată.

Facem referire la cartea cu acest titlu, prefațată de un om pe care îl respect și admir, Tudor Cristea, al cărui condei deschide apetitul cititorului cu finețea unui chirurg. Volumul a apărut, în ediție bilingvă (română – franceză), la editura Grinta, Cluj Napoca, 2010, cu o grafică excelentă . Vlad Turburea, drag mie nu doar pentru arta sa.

Rareori am avut dorința de a păstra un volum de poeme proaspăt primit pe noptieră. Și veți zice, a da, faza cu noptiera. Dar asta e și cu veioza!

Să citez versuri din Adriana gen nu mi-e dor ci mult mă doare/ trupul tău de depărtare/… sau era liniște cât să frângi pe din două distanțadoream să vă spun despre mine, dar nu-mi aminteam... ar fi o impietate. Ele sunt boabe de struguri aromați, sunt rodul viei lisandriene. Am să reproduc însă unul din multele poeme superbe întâlnite aici.

nici coniacul nu mai e ce a fost/ și nici toamna// traversam astăzi munții/ și ei se dădeau la o parte/ cum se rupe în două mulțimea când trece triumfător/ matadorul/ eram chiar senină// în retrovizoare un cer înghețat pe care scria am fost tot ce își poate dori/o femeie // dar vezi// acum îmi doresc să îmbrac/ doar o noapte/ un trup de bărbat/să-mi chem un prieten să ne înfundăm într-o crâșmă/ în zori să scuip viața cu sete/ să o-njur soldățește de mamă/ să cad mai apoi într-un pat/ într-o carne străină/ umbra ta să treacă mahmură/ prin ceața de gânduri/ ca un recrut în permisie prin centrul orașului// să-i aprind o țigară (tot ce-și poate dori o femeie) Superb!

Poetă în care cred, pe care o respect și pe care o citesc cu drag, Adriana Lisandru, în cele trei grupaje ale acestei a doua cărți a sale, lasă consistența suflului feminin în adâncimea unei fundații, în care dacă nu ești atent și cazi îți poți sparge… tot sufletul. O carte de citit mai ales toamna, când există contrastul rodirii cu cel al pieririi. Hai că mă lungesc! Adriana, mulțumesc e un pleonasm al ființei tale pus în aceste tipare. Și tu știi asta.
15 septembrie 2011

Proză: 

Comentarii

poezia ei e foarte pura, mi

poezia ei e foarte pura, mi s-a parut mereu altceva, greu de comparat cu ceva existent.
cred ca volumul asta cu autograf este unul din putinele lucruri pe care mi le doresc.
nu pentru ca-mi place, ci pentru ca am convingerea ca e ceva de pastrat.

am fost la lansarea

am fost la lansarea volumului, ceea ce am trăit m-a lăsat mută o perioadă.poemele Adrianei sunt de o sensibilitate rară dar recitate de dl Adrian Munteanu sunt cutremurătoare.este volumul meu de suflet...
ai ales un poem care şi mie îmi place f mult.
felicitări pentru prezentare!

e ceva de păstrat și de

e ceva de păstrat și de citit, recitit, tot așa, Cristina... de drag și frumoase ce sunt.

Miha, ești o fericită. eu nu am ajuns. ai mare dreptate în ce spui.

vă mulțumesc frumos!

da... adriana este una din

da... adriana este una din cele mai frumoase poete pe care le-am intalnit vreodata. indaznesc sa spun ca de la ea am inceput sa vad poezia cu alti ochii.

am şi eu acest volum. este

am şi eu acest volum. este citit din scoarţă în scoarţă. vreau să zic: merită să fie citit!. imaginea grafică, realizată de colegul nostru, vlad turburea, este de excepţie, pe măsura poetei. tudor cristea, un critic de excepţie. o muncă extraordinară!
paul blaj, mulţumim pentru resetarea memoriei vii!

Oana, mă bucură confesiunea

Oana, mă bucură confesiunea ta.

Silvia, ai mare dreptate. mulțumesc frumos de popas, în numele Adrianei!

Raluca, merită! ibidem la mulțumiri!

Andrei... ți-l voi trimite eu prin Adi, toamna asta... dar știu că ești mai descurcăreț. Ia legătura cu Adriana prin mail.

Vlad, mi-e drag sufletul tău! Mulțumesc pentru excelenta ilustrare a acestor note ramolite!

"M-a impresionat la Adriana,

"M-a impresionat la Adriana, când ne-am auzit prima dată, vocea... era plină de un optimism feminin, o voce proaspătă, care mi-a rămas cumva plăcut și admirativ pe timpan." asta a fost și impresia mea, Paul. mă bucură reacția ta.

altfel, aș vrea să-ți spun că te apreciez dar vezi o prietenă îmi spunea ieri- cred că între tine și Paul e ceva! așa că mai bine tac, dar tu știi.

O carte, un suflet de poet,

O carte, un suflet de poet, trecut prin alt suflet de poet...Ce poate fi mai frumos?
Mi-a plăcut prezentarea, un pic altfel, fără acele rigori clişeistice ale prezentărilor seci. Aici este ca o cernere de lumină printr-o sită de lumină :) Mulţumiri, Paul!

Despre cartea Adrianei, pot spune că sunt printre fericiţii care o au pe noptieră cu tot cu autograful scris cu cerneală albastră :) ( De ce avem impresia că astfel de cuvinte sunt scrise direct pe suflet?! :) )

oare cât de patetică risc să

oare cât de patetică risc să fiu dacă recunosc că ieri seară, citind, mi-au dat lacrimile?

abia acum simt că noaptea asta lungă, foarte lungă, s-a terminat.
vă mulțumesc pentru fiecare gând... a venit ca o apă dulce.

și,Paul... tu știi deja...