imaginea utilizatorului Spiridon

Ad-hoc

...

În oraşul ăsta vechi
stau ţintuit ca o căpuşă
înfometată
cu mult chef să ard
să devin uşor
imponderabil
mă gândesc
că deschidem
ochii miraţi
într-o nouă casă
că ne întoarcem capetele
moleculele
că ne resetăm intestinele
ca hard-urile stricate
viaţa noastră să fie
un tur-retur chimical
într-o gură de aer
mă gândesc că dincolo
pe lumea cealaltă virtuală
n-o să ne atingă nimeni
cu săbii imaginare
şi priviri înguste
o să am ochiul tău negru
în ochi
şi e plăcut
să gândesc aşa
ad-hoc
despre premisele fericirii