imaginea utilizatorului pest

sonet cu noi

Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com

încălecam pe pajiștea-n corole
un cerb venit de dincolo de lume
lutirea lui nu o știam anume
mușca zăbala-n veci de alveole

în rostuirea lui nu-i sens de glume,
beau vin din venele de crist fiole
sunt rătăcit și-s fără de busole,
zădărnicii în vremuiri postume

am ars tămâie dar a fost degeaba
n-am stors un gând din eul celălalt
pe drumul nopții mă-nsoțesc cu graba

aștept să vii cu ploaia, din înalt
doar eu, precum în văz ițește treaba
sunt înger cu aripile de-asfalt

Comentarii

- forţat, poetizat, mecanic -

Ca mai mereu, atunci când nu siluieşti limba pentru a încăpea într-un endecasilab iambic, oferi tribut stilistic/ ideatic prea mare versificaţiei, versificaţie care, aşa cum spuneam, foarte rar este acceptabilă, iar în fuga după valenţe lirice, mizezi pe construcţii (cel mult) suspecte de incoerenţă: "mușca zăbala-n veci" - ?! / "în rostuirea lui nu-i sens de glume" - "glume" pentru rimă - / "sunt rătăcit și-s fără de busole" - pleonastic / "zădărnicii în vremuiri postume" - manierism desuet/ "doar eu, precum în văz ițește treaba ?!... sunt înger" - virgulă între s. şi p.