imaginea utilizatorului nicodem

toamnă

umblu ca marea înfuriată de la ţărm la ţărm
drumul e greu de parcurs parcă am un
titanic legat de încheietura piciorului
de şubrezenie raftul vremii stă gata să pice
pe el puneam odată pariuri

mai umblă îmi spune lumina din far
mai caută
poate găseşti o cale de-ntoarcere
orice quid îşi găseşte un quo
aici frumuseţea se măsoară în ploi
aici fiecare zi e o şansă de a săruta
gura furtunii

Comentarii

îmi place. în primul rînd

îmi place. în primul rînd pentru că este ceva mai exigent cu exprimările. în același timp păstrează o vagă ironie. eram aproape să citesc „orice (s)quid își găsește un quo(d)”.
frumos finalul.

wow,

Nicholas, toamna are aşa o influenţă poetică asupra ta! chiar mă întrebam ce faci, de ce nu mai scrii, dar se pare că ai aşteptat-o pe doamna toamnă să te înfrupte cu poezie.
"orice quid îşi găseşte un quo", una pentru cealaltă, poezia cu poetul, poezia cu cititorul, poezia cu criticul...
şi-apoi, nu ştiu de ce, dar poate că o sirenă te-a dus în largul mării de unde emiţi nişte sunete ciudat de armonioase :).

aprecierile mele.