imaginea utilizatorului a.a.a.

La cumpărături

În magazinul satului:

- Ziua bună, Bâzdoacă.
- O fi, Rămurele.
- Auzi, bre, dă-mi şi mie trei din alea în plic, ca la oraş, de le bagi în apă şi se fac calde şi maro, le dugheşti şi nu mai dormi trei zile.
- 3 în 1, cafea de aia?
- De aia, de aia, că mă omoară Toderaşu’ la cap.
- Câte vrei, bă?
- Bagă trei.
- Trei. Bă, da n-am decât două.
- Dă două.
- Pff, unu e rupt, i-am dat să guste lu’ Chiţălea.
- Da’ mult îi mai place la ăla să guste...
- Bă, Rămurele, dacă-ţi dau un 3 în 1 şi două nesuri?
- Ce-s alea, bre?
- Tot ca astea, dar mai tari. Cum ar fi, una e vin, alta e ţuică.
- Şi asta e ţuică?
- Da.
- Bagă cinci.
- Cinci să fie. Ia de-aici. Stai, bă. Ceapa mă-sii, astea-s expirate.
- Şi? Nu se desfac sau ce?
- Îs stricate, prostovane!
- Dă-le-aşa.
- Dă-te dracu, faci gâlci, mă dai de pârât şi-mi iei şura.
- Naaa, Bâzdoacă, am burdihanu’ tare...
- Nee, nee.
- Şi-apoi?
- Facem aşa. Îţi dau juma’ de kil de lapte şi o lingură de cacao. Pui lapte-n oală, cacao peste...
- Bă, dar iese ca alea?
- Iese ţut!
- Bagă, bă, bagă.
- Ia de aici cacao. Na şi... Codruţo, în paştele mă-tii, iar n-ai adus lapte? N-am lapte, bă, n-am lapte. Dacă n-am lapte ce să-ţi fac io?
- Bre, Bâzdoacă, eu am vacă...
- Nu-i bun ăla.
- Păi...
- Nu-i bun, Rămurele, vrei palme?
- Păi...
- Stai, bă, stai. Ce zici dacă-ţi dau nişte biscuiţi? Ăstia au lapte mai mult decât strângi din ţâţa vacii. Îi bagi la apă, pui cacao peste...
- Nu ştiu ce să zic... Iese ca alea?
- Ţuţ iese!
- Dă, bre, dă.
- Ia bre biscuiţii... Tu ştii ceva?
- Iaca.
- N-am cacao.
- N-ai.
- N-am.
- Cacao.
- Cacao.
- Deloc.
- Deloc cacao.
- Şi?
- Păi îţi dau 10 caramele. Le topeşti.
- Şi.
- Ţuţ.
- Da’ astea nu-ngraşă, bă? Ca am auzit că poţi să faci ulcer pe ficat de la astea...
- N-ai nici pe dracu.
- Ia.
- Dă.
- Na.
- Bun.
- Bun.
- Ziua bună.
- O fi.
...

- Bre, Bâzdoacă...
- Ce e?
- Păi mi-ai dat lemne.
- Ce, bă?
- Lemne, bre.
- Cum, bă?
- Cu mâna, bre.
- Ce lemne, bă?
- Lemne, bre.
- Lemne.
- Lemne-nvelite în hârtie colorată.
- Ia dă, bă.
- Na.
- Văleu. Astea-s pentru orăşeni, bă. Mai fac şi eu un ban cinstit. Stai aşa.
- Iaca stau.
- Nu mai am caramele. Facem aşa: îţi dau halva. Cu biscuiţi, apă....
- Ţuţ?
- Ţuţ. Lingi cana.
- Bagă.
- Na. Văleu! Ai scăpat-o.
- Păi dacă mi-ai dat-o câş...
- Câş...
- Da.
- Cum, bre?
- Iaca.
- Tu vrei palme. Bă, îţi dau margarină. Ce mi-e halvaua, ce mi-e margarina, dacă-i pui peste o bucată de ciocolată... Margarină, juma de kil, ciocoalta, zece pătrăţele...
- Şi merge, Bâzdoacă, că parcă că nu ştiu ce să zic...
- Merge uns.
- Dă.
- Auzi, bre, Rămurele...
- Aud.
- Dacă tot iei margarină, ia bă şi nşte brănză topită, ai încercat vreodată?
- Să iau?
- Să crăpi, Rămurele.
- Să crăpi tu!
- Să mănânci, bă, ai încercat?
- Brânză?
- Topită.
- În oală?
- Nu, bă, aşa, cub.
- Alea-s cam pătrate, Bâzdoacă... N-am încercat. Dă.
- Câte.
- Câte te satură de-un câmp?
- 50.
- Scump.
- 40.
- Mult.
- 25.
- Dă.
- Da’ n-am.
- Ce?
- Brănză topită.
- Da’ ai zis...
- N-am, bă, decât 10. Da câteva sandvişuri tot faci...
- Sand ce?
- Pâine, margarină, brânză, pâine.
- Aaa.
- Deşi ţi-ar mai trebui ceva, dar e treaba ta.
- Ce?
- Nu mă bag! E treaba ta.
- Nu te bagi...
- Deloc.
- Deloc.
- Deloc.
- Bun. Ziua bună.
- O fi.
...
- Pateu!
- Ha?
- Pateu îţi trebe.
- Ce sandvis e ăla fără ceva închis la culoare? Am nişte pateu...
- Ai...
- Şţii cine mănâncă de ăla? Numai Bute.
- Bute? Ăla de dă pumni în cap?
- Ăla, ăla. De aia dă aşa bine la pate. Te-ai prins?
- De ce?
- De prost ce eşti ducă-te-ar. Vrei?
- Ce?
- Palme. Pateu!
- Ai?
- Am.
- Dă.
- Cât.
- E la kil?
- La cutii.
- Mari.
- Nu.
- Mici.
- Nu.
...
- Lungi?
- Numa’ bune, Rămurele. Câte?
- Arată-mi.
- Iote.
- Aşa. Dă cinci.
- Cinci nu pot.
- Dă trei,
- Na.
- Cât e?
- 20.
- Şi cinci cât era?
- 15.
- Stai să socot, ca-mi sună strâmb.
- Păi dacă vrei cinci, e musai să iei şi-o kilă de cârnaţi.
- Cârnaţi.
- Cârnaţi. Că-s la pachet. Promonţie!
- Promo ce?
- Ofertă, Rămurele, promonţie!
- De porc?
- Ce?
- Cârnaţii.
- Doar nu de capră.
- Şi cât e?
- Pateu cu cârnaţi, 30.
- Dă.
- Na.
- Ziua bună.
- Stai, bă, că nu-i bună.
- Stau, iaca.
- Cârnaţi fără nişte slană? Strici toată măţăraia. Da-i fix treaba ta.
- Păi dă si nişte slană, de-acu!
- Nu, Rămurele. N-ai vrut, n-ai vrut. Du-te, crapă şi crapă de tot. E treaba ta. Gata!
- Hai, bre...
- Nu discut.
- Hai, bre, Bâzdoacă, nu fi aşa.
- Bine, bă, pungaşule, dar iei şi nişte ceafă, două kile de cartofi şi am nişte gheare de cocoş... Altfel, nu discut.
- Iau bă, iau, doar n-o să-mi stric maţele.
- Ia.
- Dă.
- Ziua bună.
- O fi.
...

- Bre, Bâzdoacă...
- Ce-i, Rămurele, că mă omori.
- Ceafa.
- Ce?
- Ceafa.
- Care?
- De porc.
- Ce porc, bă?!
- Din care-i ceafa.
- Unde-i, bă?
- Cine?
- Porcu, Rămurele.
- Care porc?
- Din care e ceafa de care pomeneşti?
- Ce ceafă, Bâzdoacă?
- Păi vezi?
- Aha.
- ...
- Bre, Bâzdoacă.
- Ha?
- Ceafa, bre!
- Ce-i cu ea?
- Nu-i.
- Ha?
- Dă-mi-o.
- Poate-ai crăpat-o, bă.
- Pân’ la uşă?
- La cum bei, nu m-aş mira. Na-ţi-o dă-te drac’!
- Dă.
- Dacă-ţi pică greu, să nu-mi vii cu veterinaru’ şi jendermu!
- De ce, bre, de ce? Mă blestemi?
- Păi ceafă fără jumări înainte? Treaba ta. Eu m-am spălat pe mâini, gata!
- Păi...
- Dar e treaba ta... Eu am nişte carne pentru jumări, dar vine cu tot cu pulpă şi un kil de sânge, plus... eh, multe...
- Scump?
- Scump, dar sănătos.
- Bagă.
- Na! Auzi, bre, Rămurele...
- Aud.
- Dar pe astea le crăpi pe stomacul gol şi crude? Ulei, pâine nu vrei?
- Vezi dacă eşti citit... Pe toate le ştii. Dă-mi şi nişte ulei şi trei pâini.
- 3?
- 3.
- Tu crezi că eu mai deschid până luni? Ai să bagi mămăligă până îţi îngălbenesc ochii-n cap, asta ai să faci. Dar e treaba ta.
- Da-mi 5.
- 3 ai vrut, 3 iei.
- Hai, dă-mi 5, Bâzdoacă, nu fi omu’ dracului.
- 3!
- Dă 5.
- Iei şi-o kilă de vişinată?
- Iau.
- Un săpun, să te speli după?
- Iau, Bâzdoacă.
- Un caşcaval afumat?
- Iau.
- 30 de eugenii.
- Cam mult dulce, bila, Bâzdoacă, bila...
- 20... 15... 10. Gata, 3 pâini, mămăligă până dai în icter şi Toderaş crapă de gălbeneală!
- 15 eugenii!
- Greu te mai laşi, Rămurele. Şi uite cum mă întorci tu mereu, pungaşule! Muşama, pentru masă? Scotch, în caz de ruperi? Pastile de ţânţari?
- Iau, iau.
- Un kil de alune, un spray? Mălai, soia, dropsuri, un cearşaf, piele de taur, pufarine, chibrituri, gutui, perje, ceapă, scutece, orbit, fanta, costum de mort, masa din colţ, sicriu’ lu’ socru-meu?
- Iau.
- Bă, Rămurele...
- Da, bre.
- Tu ştii că noi suntem proşti?
- De ce, Bâzdoacă?
- Tu ştii cât dai pe toate alea?
- Mult.
- Mult, dară. Şi le mai şi cari. Eu am alt târg cu tine.
- ?!
- Ce-ar fi să-mi cumperi şura şi porcul ăla de-un chintal şi 20? Mai pui ceva, da’ ai porc şi şură. Iarna, îţi bagi vaca-n şură, n-o mai ţii legată de poartă şi nu-i mai dă copchii cu bolovani în ugere. La porc îi pui o frânghie, îl duci uşor în bătătură, te vede satul, te fuduleşti, vă împrieteniţi, îl tai...
- Vezi, bre, Bâzdoacă dacă ai carte... Iau. Facem
- Bun. Într-un ceas, la mine.
- Bun.
- Ziua bună.
- O fi.

Iese Rămurele, intră Codruţa, femeia lui Bâzdoacă.

- Bărbate, treci acasă, că s-o dărâmat şura şi ne-o omorât porcu!

Bâzdoacă iese furtunos din magazin.

- Rămurele, bre, Rămurele... Stai niţel. Ştii, am un măgar... Frumos, ascultător...

Proză: 

Comentarii

parere

Din punctul meu de vedere, marele avantaj al textului il reprezinta tehnica folosita. Subiectul nu e unul nou, insa abordarea aproape naiva(in sensul bun al cuvintului) ii da o dinamica aparte. Finalul m-a cam dezamagit, pentru ca ma asteptam sa fie la fel de suprinzator ca dialogul, insa textul compenseaza prin miza dialogului care creioneaza personajele in lipsa naratiunii. Tot in opinia mea, poate unora li se pare fortat, dar limbajul e de o naturalete moldoveneasca dezarmanta.

Nu am înțeles dacă textul

Nu am înțeles dacă textul este o transcriere de pe unitatea de ascultare din magazinul satului (vreunul din multele existente în județele lui Pinalti) sau este o ficțiune literară.
Dacă este prima, atunci înțeleg aprecierea lui Pal, și normal i-aș da și eu o peniță.
Dacă este a doua, este doar un text foarte slab, nici măcar nu mă ridic de pe budă ca să explic de ce, cu scuzele de rigoare of course.
Cele bune

- eruri -

Emilian, e doar un text cu miza în zâmbet.

Andu, chiar dacă comentezi de pe budă, apreciez grija ta! Poate următorul text te va prinde mai bine.