imaginea utilizatorului emiemi

dengue fever

uneori te întrebi la ce mai e bună o uşă dacă în spatele ei
nu e nimeni să o deschidă
să te invite în casă ca şi cum s-ar deschide coapsele unei femei
să discuţi despre timbre nedantelate perţa muzica anilor 90
despre plăci de rigips adezivi despre cît de greu e să cînţi live heavy metal
în general despre lucruri care să te convingă de faptul că încă nu ţi-ai părăsit trupul
ca un profesor de latină ce pleacă din sala de cursuri dezamăgit în timp ce elevii îi strigă
silva silvae la toamnă tataie
la ce mai e bună o uşă dacă în interior nu eşti decît tu aşteptînd ca cineva să bată
puţină speranţă se iveşte atunci cînd interfonul sună
dar nu e decît femeia de serviciu care vrea
o găleată cu apă e joi zi de curăţenie pe scara blocului
îţi spui că nu e totul pierdut e abia dimineaţă interfonul sună din nou
o voce slabă ca o monedă scoasă din circulaţie
bună ziua suntem de la penny ne daţi voie să punem nişte oferte
interfonul sună a treia oară poşta am venit cu şomajul
în cele din urmă te uiţi la uşă zîmbind o mîngîi o linişteşti
îi spui cu voce profetică
era totul scris nici amiază nu s-a făcut şi te-ai lepădat de trei ori
la ce mai e bună o uşă dacă nu poţi s-o numeşti petru şi pe ea să clădeşti biserica ta
orice idiot ştie că nici o construcţie nu începe cu uşa
dacă te-ar încălzi cu ceva ai pune-o pe foc în speranţa că din el va ieşi dumnezeu
care să-ţi dea măcar o poruncă dacă nu dumnezeu atunci mohamed
care să înceapă jihadul împotriva spaţiilor vaste şi albe dacă nu mohamed
atunci măcar duhul unei lămpi care să-ţi ridice peste noapte
un loc minunat în care să nu te simţi inutil

te opreşti
îţi spui doamne o ia razna şi mintea asta
în ritmul ăsta ai să ajungi la capătul tău înainte de 35 şi-atunci să vezi plictiseală
în fond uşa nu are vreo vină e doar metal fără creier
o dată pe an cumperi baterii noi pentru sonerie la ce folos
de ea ştiu doar cei din acţiunea catolică ce împart revista parohială
şi cîte-un ţigan care-a plecat să colinde cu trei zile-nainte

*

la ce mai e bună o fereastră dacă prin ea nu vezi decît aceeaşi zi acelaşi soare
aceleaşi numere de înmatriculare aceiaşi copii alergînd pe alei
după poliţia de proximitate în timp ce în casă femeia-a tăiat viţelul cel gras
în cinstea bărbatului beat care-o snopeşte cerînd-i inelul cel scump
la ce bun o fereastră dacă prin ea nu vezi decît
aceiaşi vecini care se ceartă pentru grădina din spatele blocului
aceeaşi bătrînă care coboară după o zdreanţă spălată pe care vîntul a dat-o jos de pe sîrmă
acelaşi iuda care exersează sărutul pe scoarţa nucului
acelaşi cîine care se pişă pe scoarţa nucului
aceeaşi poftă de viaţă pe care numai moartea altuia
ţi-o poate da

dac-ai putea ai frînge fereastra şi-ai împărţi-o lumii întregi
ca pe o hostie cine mănîncă din trupul tău va căuta oameni în veci
în locul ei ai pune un caleidoscop sau o carte tan-gram
dar eşti atît de lipsit de curaj încît tot ce faci e să-ţi numeri paşii
de parcă ai fi un lucrător la pompe funebre care-ţi oferă pachete promoţionale
un monument şi 10% discount pentru catering

*

de parcă ai conta cum te duci
pînă la urmă viaţa e doar o fobie faţă de viermi
arată-mi tu unul care şi-a făcut cruce ori arcă ori adăpost subteran
şi-a reuşit să fie altceva decît om

te mai gîndeşti uneori ce nebunie-ar fi fost
dacă într-adevăr dumnezeu ar fi creat omul după chipul şi asemănarea sa
poate că am fi fost atît de frumoşi că ne-am fi iubit unii pe alţii cu disperare
să nu rămînem singuri
am fi fost atît de frumoşi că serviciile de urgenţă n-ar fi făcut faţă
accidentelor rutiere provocate de şoferii care ar fi întors capul să ne privească
sau poate că n-am fi ştiut niciodată cine suntem pentru că
nimeni nu ştie cum arată dumnezeu

dar

la ce bun să mai ieşi în oraşul acesta care pe zi ce trece
se transformă în babi yar
aici toţi suntem reduşi la panouri publicitare pe care scrie
if you are going through hell

keep going

Comentarii

din păcate,

nu există remediu pentru virusul social şi tot din păcate, infecţia cuprinde omenirea. nu e nevoie să afirm, să dau copy-paste, să pun între ghilimele. este un text care are poezia lui. tristă şi adevărată. a momentului. iar Emilian ştie foarte bine să aducă în prim-plan gravitatea existenţială. jurnalul poetic al zilelor în care ne străduim să facem faţă atâtor lucruri şocante.

re

Ottilia, Masha, din punctul meu de vedere e unul din cele mai lucide texte pe care le-am scris in ultimul timp. Multumesc de lectura.