imaginea utilizatorului Virgil

Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal

penița de platină

Inițial cînd am oferit penița de aur era noapte la mine. Noapte tîrziu. Și nu prea mai eram în stare de explicații. Mai ales cînd era vorba de un poet precum Emilian Pal. Dar, poate am greșit. În orice caz, acesta este unul din acele texte pentru care îmi pare rău că nu pot oferi două penițe sau o peniță de platină. Pentru că merită. Și nimeni nu cred că mă poate acuza de favoritisme sau prietenie cu privire la Emilian. A fost o vreme cînd am fost prieteni dar vremea aceea a trecut. A făcut și a spus mult prea multe lucruri neprietenoase cu privire la mine. Dar, așa cum am fost întotdeauna, eu nu consider conflictele sau antipatiile personale o sursă de încețoșare pentru judecata mea. Dimpotrivă. De aceea consider să ar fi muuult prea frumos ca 90% din cei ce postează aici să scrie așa de bine. Acum despre text. De ce consider eu că merită. Pentru că autorul l-a realizat (și reușit) aproape la fel de bine precum un maestru („nose”) parfumier își realizează parfumul.
Mai întîi despre „top notes”. În cazul de față Emilian folosește „femeile”, „pruncii” și oarecum pe „dumnezeu”. Esențe destul de „ușoare”, volatile și imediat sesizabile. De aceea și reacțiile de aici. Evident însă, orice critic parfumier de clasă îți va spune că a trage concluzii numai după „top notes” este dovada cea mai evidentă de amatorism, superficialitate și comercialism. Un parfum ca și o poezie bună nu se judecă doar după „top notes”. Ele sînt doar ceea ce te întîmpină, te ispitește să continui. Dacă te pricepi. Anyway, ‘nuff said.
Despre „middle notes” or the „heart notes”. În cazul de față Emilian cred că alege să folosească pe „alina” și pe „angajatul de la cantină”. Pe undeva cred că apare și ”asistentul social”. Aroma devine grea și pătrunzătoare. „angajatul” o pătrunde pe „alina” repetat. Sexul acela, aproape animalic, aproape cîinesc, își extinde izul în notele superioare (copii la urma urmei așa se fac) dar și în notele de „bottom” (cîinii, seringile, veceul ecologic, etc).
Apoi urmează evident „the basenotes”. Și ce ne-am face dacă n-ar exista ele...? La fel ca un parfum reușit, într-o poezie bună nu pot lipsi notele de bază. Chestia aia care îți pătrunde în plexul solar, în sinusuri și la rădăcina cerebelului. Fără ele textul de față ar fi o poezioară existențială dezinfectată și castrată. Dar oare de asta avem nevoie? La urma urmei ceea ce te va face să îți amintești un text după 24 de ore, la fel ca ceea ce te va face să continui să simți în nări izul unui parfum scump (adică care costă foarte scump) sînt „the basenotes”. În textul său, cred că Emilian preferă sordidul non-pasional. Cîinii, seringile, pamperșii, veceul.
Interesant este faptul că notele superioare își fac din nou apariția în final. Copii, dumnezeu, simpozioanele. Autorul preferă să realizeze un sistem circular (sau poate de spirală) care sugerează cinic, fatalist iremediabilul. Excelent!
Mă amuză să văd pe unii (unele) că sînt deranjate de aceasta. Sau că sînt deranjate că „se scrie despre așa ceva”. Dar despre ce să se scrie?? Despre floricele și telenovele? Despre fericirea noastră de toate zilele? Evident, se poate scrie despre orice. Dar nu-i așa, e mult mai greu să scrii bine despre „bube, mucegaiuri și noroi” decît despre plimbările matinale ale pisicii.
Deci privesc spre acest text ca spre ceva de bun augur pentru scriitura lui Emilian pentru acest început de an. Așa cum am spus și în comentariu, remarc nota ușoară de detașare și non-patetism, distinctă față de alte texte din trecut. Îmi pare un semn de maturizare.

textul lui Emilian se află aici: viaţa de dincolo de fortral

Revistă literară: 

Comentarii

părere

Am citit aici un comentariu care nu e nimic, e un fel de hai să zic și eu ceva care să fie ceva mai mult decât nimic, vorba poetului.
Din păcate acest text-comentariu nu este altceva decât nimic, Virgil Titarenco recidivează pentru a nu știu câta oară în a crede că părerile lui sunt mai importante decât ale altora, că el vede ceea ce alții nu văd și că, în general, el este pur și simplu mai dotat dpdv intelectual.
A trecut ceva timp de când am citit ceva cu cap și coadă de la Dvs. stimate Virgil Titarenco, dar nu mi-am pierdut răbdarea.
Probabil că nici nu mai aveți cu cine să vă comparați pe site (o grămadă impresionantă a dispărut) și suferiți de o ușoară diluzie de personalitate, văzându-vă singurel chiar credeți că sunteți singurel.
Vă reamintesc că pe acest site obișnuiau să scrie oameni cu referințe literare și/sau critice credibile, Dvs nu sunteți unul dintre ei, nici eu nu sunt.
La obiect, textul lui Emilian este prea publicistic, înclină spre sensibilitatea de tip știrile de la ora cinci, iar când i-am spus că el este un autor mai luminos, sper că el a primit mesajul meu, în schimb m-am lămurit că Dvs. nu ați priceput nimic, poate doar ceva în legătură cu manelele pe care le ascultați în căști la maxim, altfel nu pot înțelege saltul de la lumină la manele, un salt pe care doar Dvs îl puteți face, la fel cum puteți faceți cam orice vreți pe acest site, că doar vă aparține.

well, dacă e polemică,

well, dacă e polemică, polemică să fie. Problema este numai faptul că aici tu Andule ai scris mult prea mult despre un text despre care tu însuți ai spus că „nu e nimic”. Reacția ta furtunoasă nu face decît să nască suspiciuni. Ori textul meu e mai mult decît nimic și de fapt reacția ta te contrazice. Ori tu ești onest în reacția ta dar te lupți donquijotește cu vreo moară de vînt aflată doar în capul tău. Ceea ce ar însemna din nou că textul meu spune ceva ce tu nu ai înțeles iar îndîrjirea ta e puțin cam ridicolă. Sincer să fiu nu știu care este adevărul și nici nu consum prea mult timp pentru chestia asta. Nu are nicio valoare pentru mine. Dar, dragul meu, nu vreau să te împiedic să te lupți cu ce năluci îți poftește inima. E țară liberă.

e ţară liberă!

hm, vorbesc doi din două continente, doi poli opuşi. şi chiar dacă Hermeneia ar fi acea ţară liberă, e o pronunţare cenuşie. nu mai există ţară liberă şi nici Hermeneia nu pare a fi acel "promised land". se aruncă cu insulte de sus în jos şi de jos în sus, thank you very much.
Comentariul polemică la textul lui Emilian Pal mi se pare un kiss butt, cu toate pretenţiile de prietenie-ostilitate-fostă simpatie transformată în antipatie-acum admiraţie-şi cine ştie ce raport socio/comic va lua în viitor, că nu poate nimeni ghici viitorul.
Ce am citit eu în textul lui Pal şi în textul polemică de mai sus mi se pare lamentabil. Sînt unii autori care au o reţinere pronunţată, poate chiar forţată în a scrie ceva de genul abordat de Pal. Eu, unul, nu mi-aş permite să scriu despre, şi să ataci "pruncii", "femeile", persoane căzute în vortexul neputinţei de a fii şi a se apăra, apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase!
Alţii pot scrie tot felul de tâmpenii în numele literei. Chestia e că nu tot ce zboară se mănâncă. Textul în discutie e slab din punct de vedere lingvistic, unfortunate, să-i zic, din lipsă de alt mod de exprimare. Iar aprecierea asta subiectiv/pozitivistă a lui Virgil mi se pare ceva a la Petre Fluieraşu cel care scria şi aprecia scrieri despre veceuri, urinări, violări, masturbări şi alte asemenea aberaţii. Iar eu, Virgil, aştept ceva mai fin, mai curat de la tine. Am îndoieli asupra gusturilor tale literare.

Am scris aceste rânduri din dorinţa de a vedea promovate, polemizate, apreciate textele constructive şi de bun gust literar.

ca de obicei

Domnule Dinu, ca de obicei aveti rarul talent de a ma amuza prin ridicolul deductiilor. Virgil Titarenco e ultimul om care poate fi acuzat ca ma linguseste prin subsolurile textelor. Cit despre raporturile socio-comice la care faceti referire, afirmatia nu face altceva decit sa confirme impotenta argumentarii suplinita de invective si raporturi imaginare. Imi pare rau ca nu pot scrie despre floricele pe cimpii, cerul albastru si miei care zburda pe intinsele cimpii ale patriei. V-as intreba ce masura folositi pentru bunul gust literar, dar nu va obositi sa-mi raspundeti. Ca sa parafrazez un clasic in viata, e o intrebare "retorigativa". Iar despre Petre Fluierasu, sunteti intr-o grava eroare. El elogia tocmai texte care din punctul dumnevoastra de vedere sunt de bun gust literar, cu stele, cioburi de inima si printese neostoite. Si, fie vorba intre noi, faptul ca dumneavoastra nu va permiteti sa scrieti despre, nu reprezinta un criteriu pentru gusturile literare ale cuiva.
Si rogu-va sa remarcati(in neputina mea de "a fii"-greseala pe care o faceti tot mai frecvent), am vorbit cit se poate de politicos. La urmatoarea interventie, cu riscul unei sanctiuni(a se vedea tocmai polemica dintre mine si Petre Fluierasu) nu voi mai fi ingaduitor. Atita timp cit comentariul este strict pe text nu am nimic impotriva. Dar cind se ajunge la aprecieri aberante la adresa autorului sau delirante raporturi de nu stiu ce natura, stiu foarte bine cum se trateaza astfel de iesiri in decor.

adevărul este că aproape

adevărul este că aproape uitasem cîtă similaritate există între bobadil și nicodem. cît de identici sînt în incapacitatea lor de a comunica civilizat, în atracția puternică pe care o manifestă față de comportamentul mojic. comportament despre care cred că în adîncul lor îl simt ca pe un fel de retrăire a întregii lor copilării și adolescențe. cît de identici sînt în izbucnirile extremiste, în violența limbajului, în incapacitatea de a accepta măcar și posibilitatea ca altcineva (decît ei) să aibă o opinie corectă. similari și în mereu prezenta „mînie sfîntă” care „știe și vrea binele celorlalți, al literaturii, hermeneii, blah, blah, blah...” domnilor, voi v-ați născut într-un secol greșit. trebuia să fiți inchizitori, conchistadori sau cruciați. aveți stofă eroică. păcat că nu sînteți decît niște epigoni jalnici cu săbii de lemn și capot de baie în loc de platoșă de teuton.
nicodem, nu am să mă demit să răspund aberațiilor tale cu rezonanță de canalizare. cînd vei învăța să vorbești civilizat și fără mojicii (dacă asta se va putea întîmpla vreodată), și cînd vei renunța să te mai pui pe tine în centrul discuției, poate mă voi gîndi să îți răspund. pînă atunci însă nu. nu voi alege să fac decît un singur comentariu la ce ai spus tu: „apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. sînt convins că dumnezeu este amestecat în orice vrea el. și că sub nicio formă nu are nevoie de permisiunea sau protecția ta. nu vreau să încep o dezbatere teologică pentru că, iartă-mă, dar nu cred că ai organul necesar, și probabil nici școala, dar așa, pentru culturica ta tiolojică, de cînd a fost pus pe cruce și apoi pus în mormînt, dumnezeu s-a „amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase”. dar mă tem că tu nu poți pricepe asta. așa că nu te strădui.