imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

fotografie de grup cu pescari

e crăciunul tată
întinde-mi încă o dată palma să ne măsurăm
dintre toţi oamenii vii pe care i-am atins
numai palma ta era mai mare

dacă vrei mergem din nou mână-n mână
şi sărim peste valuri la malul mării
sau mă duci la teatrul de păpuşi
unde tigrul portocaliu înghite clătite pe nemestecate
iar noi batem din palme cu mâinile noastre mari

anul acesta n-am mai crescut cozonaci şi
n-am mai ars lumânări
m-am ghemuit cu ochii pe jumătate închişi
pernele înalte la spinare
pe o cruce zgâriată de mine cu unghiile în cearceaf
stau la pândă
pescuiesc ca şi tine tată
uneori trec ore alteori trec zile fără să prind nimic
în afara zâmbetului tău palid şi alunecos
din ultima fotografie

tată
de ce naiba n-ai aruncat buchetul de garoafe

Comentarii

parere

Mi se pare ca tu ai ceva de spus in registrul liric, insa ai tendinta sa exagerezi.
Emotia este calitate, nu cantitate.
Apoi incearca sa eviti cliseele, dauneaza grav sanatatii poeziei, zambetul palid si alunecos din ultima fotografie de exemplu.
Si sa cauti finaluri mai inspirate decat un buchet de garoafe aruncat sau nu ce mai conteaza plus naiba pe care, daca vrei sa-l folosesti, trebuie sa scrii mult mai bine decat am citit eu aici.
In rest, Succes si Sarbatori Fericite

Andu, este părerea ta...eşti

Andu, este părerea ta...eşti amabil să o împărtăşeşti cu mine şi îţi doresc din suflet sărbători fericite. Şi celorlalte talente mari şi mici de pe H. Şi oamenilor pur şi simplu de aici. Dar comentariul tău e evaziv, spune multe şi nimic de fapt, aş fi preferat ceva mai concret şi focalizat. Cum adică exagerez în emoţie? Aceasta e doar o poezie naturală şi foarte sinceră, nu este "căutată" cu lampa de veghe. Să nu zici că mă laud :), este vorba doar de modul în care a fost scrisă. Deci e poate prea frustă. În ce priveşte clişeele, nu ai dreptate, zic eu, nici în general şi nici legat de poezia aceasta. Bun, nu-ţi place finalul...este părerea ta, exact cum ai scris şi tu nu e o poezie "căutată".