imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

Punct și de la capăt

Oare dacă te voi trage de păr, vei ști care dintre noi a fost? Nu, nu o voi face, mă întrebam doar așa. Uneori iubitele se mai întreabă dacă iubiții lor sunt cu adevărat fideli, cu adevărat întregi acolo sau poate că sunt doar păsări, care se adăpostesc iarna sub sânii lor.
Iată-mă, goală privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până la pământ. Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni și mă voi lăsa aruncată. Sufletului meu îi trebuie o inimă caldă pe care să-și zidească un cămin unde să se simtă protejat. Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de o singură persoană.
Deocamdată ninge, auzi dragul meu Sburător cum cad fulgii? Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului. Stă acolo până la o vreme, pare frumoasă vremea aceasta, te uimește ca o crăiță un rătăcit, dar apoi îți dai seama câtă otravă este dincolo de pieliță. Oare ce să fac eu cu mine, iubitule? Unde să-i spun stâlpului să mă arunce?

Proză: 

Comentarii

- /// -

Mi-a plăcut expresia asta " sau poate că sunt doar păsări care se adăpostesc iarna sub sânii lor", pentru că, pe lângă eros, mă duce cu gândul la mişcarea aripilor vs bătăile inimii.

Textul ar mai putea fi curăţat. De exp: "privesc cum stâlpii sunt trași de vânt până aproape de pământ", aş fi spus "... până la pământ", "Mâine dimineață mă voi urca în unul din acești piloni", "... unul dintre aceşti piloni", "Un cămin în care să se locuiască permanent, chiar și de către o singură persoană", "un cămin în care să fie locuit permanent, chiar şi de o singură persoană".

Şi ar mai trebui nişte virgule, dacă tot sunt folosite.

ihim, ihim, Adrian, ca de

ihim, ihim, Adrian, ca de obicei apreciez interventiile tale punctate. am mai curatat pe ici pe colo, drept e ca de exactitatea virgulelor nu m-am interesat foarte tare cand l-am publicat, dar sper ca acum sa fie macar o idee mai aproape de "este un text bun s.a.m.d."

anime

un text care emană sensibilitate, iar pe alocuri chiar senzualitate, mi-a plăcut lectura în ansamblu
mai puțin finalul cu acel deocamdadă ninge care, sincer să fiu și dacă ar fi fost deocamdată ninge tot nu ar fi mers
pentru că finalul mi se pare încropit all by itself

cerebrum

Pai logic ca ti se pare incropit, s-a schimbat registrul, s-a dus si senzualitatea, nici eu nu stiu ce-i cu individa asta, apai tu ce sa mai intelegi, Andule draga.

remarc: "Atât de liniște este

remarc: "Atât de liniște este în mine, ca o prosteală care îți rămâne pe chip, uimirea disprețului care cade pe tine în momentul adevărului."
În orice caz, mie textul mi se pare o alegorie pentru ceva mult mai mult decît pare să spună la prima vedere. Iar acel "Deocamdată ninge" mi se pare o excelentă avertizare mascată.

părere

Până să intrăm în discuții mai adânci pe text, te rog să observi acel typo pe care eu l-am sesizat probabil prea subtil (mea culpa) pentru ca personalitatea ta literară să primească o atât de umilă observație
deocaMDATĂ nu deocaMDADĂ, eu atât am vrut să spun.
Restul au spus alții
Mulțumesc pentru înțelegere

o fi sau n-o fi, iata dilema!

In prag de craciun poate ar fi bine sa-mi cer iertare pentru acel prea subtil typo. Poate ca am vrut sa lansez deocamdadaismul, poate ca nu, oricum ma mai gandesc. Andule, tu ce spui, sa da sau sa nu? Sensibilitatea ta literara aplicata face mult in situatii din astea.

Virgil, esti genial. Fara ironie! :)

Da.

Aveţi aici o proză scurtă care spune mult, mult mai mult sugerând, decât orice proză „scurtă”, lungită inutil. Şi decât multe „poezii”, idem. Cei care au comentat până acum, au căutat metafore, mai mult sau mai puţin „punctuale”. Fără să reliefeze faptul că întregul text este o metaforă. L-am citit de mai multe ori şi la fiecare re-citire au apărut sensuri noi şi nuanţe semnificative.

Pentru că alţii nu au făcut-o, plăcerea mea este să acord „peniţa”