imaginea utilizatorului sebi

salt nestabilizat prin trapa toamnei

ieri l-au înmormântat pe tomescu marius
sigur nu s-a dat la știri pentru că tomescu marius
n-a murit în afganistan și nici nu a fost parlamentar de buftea
nimeni nu a știut că a fost comandantul meu de companie
și noi trebuia să câștigăm un război sau mai multe
tomescu marius era un tip al dracului așa ziceau soldații
chiar el îmi spunea așa suntem noi parașutiștii mici și ai dracului
deși eu aveam peste 1,80 îmi era ciudă că nu-s mic și al dracului
ca să fiu și eu ca lent majorul ăla căruia îi plăceau v-ați prins fotbalul
femeile vinul și salturile nestabilizate
cădea marius până pe la 500 îi transpira mâna pe mânerul declanșator
dar nu-l trăgea decât atunci când i se făcea milă de noi cei de jos
și atunci ziceam toți clătinând din cap
al dracului tomescu ăsta
la revoluție îl auzeam cât am arma asta și-și mângâia kalașnikovul tandru
ca pe o femeie plină de nerv
nu mă temn de nimic bă să vină mama lor apoi înjura așa cum știa el
de te făcea să râzi deși sincer nimeni nu prea avea chef de râs
doar moartea pe care o simțeam ca pe o muiere prea parfumată prin preajmă
cum se fâțâie cum ne ațâță sângele cum s-ar iubi ea cu noi toți
să vină am cinci sectoare zicea marius și-și pipăia erotic nervura de fier și lemn
cu nume sălbatic rusesc
și a venit dar marius nu mai avea nicio armă
nici bilgheri din piele galbenă moale cu care să mai încerce un marș forțat
din încercuirea toamnei
nu mai avea masă de pliere ca să-și pregătească un zbor al dracului
când sar sunt liber sunt cel mai liber spunea nimeni nu mă atinge
de acolo de sus știi cum e totul se vede frumos neclar
și toate lucrurile neclare sunt superbe
sufletul meu se deschide odată cu voalura liniște
într-o zi mâna lui a smucit cu disperare de mânerul bg7
dar nu mai era nimic de deschis
și a trecut marius de 500 de 400 de 200 totul se apropia
devenea din ce în ce mai clar până când
nu i-a mai fost milă de noi

Comentarii

Un prozopoem reușit!

Nu ți-a fost milă de noi în acest text, Sebi. Tensiune, nerv, discurs atent construit, imagini noi, uneori neclare, dar " toate lucrurile neclare sunt superbe". Finalul e la limita previzibilului. Amănuntele povestite ne distrag oarecum atenția, ne fac să uităm de primul vers, iar finalul ne surprinde în cele din urmă. Nu aș fi menționat numele, mai ales dacă e unul real (situație în care îmi prezint scuzele pentru netăcerea mea). Poate doar prenumele, sau numele, sau inițialele. Asta ca să nu fie doar textul tău, ci și al nostru, cu morții noștri fiecare după numele său. E doar o părere.
Titlul e foarte potrivit!
Era undeva un typo: nu mă ... de nimic.

E de un realism covârșitor și

E de un realism covârșitor și fără, dar nu facem polemică pe tema asta :). Era doar o părere. Pe de altă parte, mi-a plăcut teribil versul " toate lucrurile neclare sunt superbe". Apropo de typo, era vorba de "nu mă temn de nimic".

deci

De acord cu Mariana, un poem superb, plin de nerv, realist, dureros si demn in acelasi timp, cu imagini puternice si cu un final imprevizibil desi ne anunti intr-un mod destul de evident ca asa ai de gand sa inchei,

cel mai bun text

Cel mai bun text dintre sutele pe care le-am citit în ultima vreme. Şi titlul este reuşit şi inedit. Cel mai bun text al tău, din cele publicate pe H.

- foarte -

Textul este unul valoros. Am vrut să-ţi scriu câteva observaţii. Nu le mai scriu. Finalul este foarte bun. Nu înţeleg de ce un final de poezie ar trebui să nu fie previzibil, de parcă ar fi final de roman poliţist.

altfel

ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!

Maria, Masha, Alina, Adrian

Maria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
poate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.